Health & Private Management
derea centrului, ceea ce a fost o oarecare surpriză
pentru că ne plănuisem undeva la un an. Sigur,
cu noile investiții probabil că vom avea puțin de
așteptat, însă în principal am mers pe reinvestirea
profitului operațional pe care l-am avut. Profitul este
undeva la 15%. Este destul de bine pentru România
și pentru o specialitate destul de îngustă, dar depinde ce scop ai când începi să construiești o afacere
nouă. Dacă te aștepti undeva la o profitabilitate de
30-35%, cred că te hazardezi și, pe de altă parte,
dacă nu reinvestești acel profit pentru a-ți consolida
serviciile medicale, cred că din nou este o greșeală.
Ne așteptăm ca după 5 ani să considerăm profit
într-adevăr ceea ce Centrele ARES produc.
ARES face și turism medical, câți pacienți de
afară reușește să absoarbă?
Noi avem un protocol cu două companii destul de
mari, una este din Israel și care lucrează foarte mult
pe zona Rusiei, de aceea și site-ul nostru este construit și în versiunea de limbă rusă în totalitate, inclusiv procedurile medicale, există un specialist al centrelor ARES din partea operațională care cunoaște
limba rusă și sunt undeva la 6 medici intervenționiști
și 2 medici cardiologi clinicieni care cunosc limba
rusă la perfecție. Deci, nu ar fi nici o problemă să
tratăm acest pacient în România vorbindu-i-se în
limba sa. Am avut pacienți din această zonă, care
au accesat în România procedurile medicale care
par a fi puțin mai simple, nu chiar atât de complexe.
Implantările de stenturi coronariene, cele bioresorbabile au fost foarte solicitate, adică majoritatea
pacienților au optat pentru acele stenturi, costurile
fiind mult mai mici decât în străinătate. Și procedurile efectuate de către dr. Nechifor, embolizarea fibromului uterin și embolizarea adenomului de prostată
au avut foarte mare succes în străinătate. În ceea
ce privește embolizarea fibromului uterin, avem
pacienți din toată Europa, de obicei români care au
plecat de foarte mult timp și care se întorc acasă ca
să se trateze. Indicele de țară oarecum ne afectează,
20
pentru că este o impresie foarte greșită că în România găsești spitale care nu sunt tocmai pregătite, iar
pe stradă s-ar putea să fii mușcat de un cățel. Sunt
lucruri pe care ei nu le cunosc despre țara noastră.
Ei de multe ori sunt uimiți de cât de frumoasă este
țara noastră, probabil dacă am prezenta-o mai des
și într-o lumină mai pozitivă decât contextul politic
din România, (probabil el este discutat cel mai des
prin străinătate), probabil că vom avem mult mai
mult de câștigat. Însă, ar trebui să avem o politică
complexă în ceea ce privește asta; dacă vorbim
strict de partea de turism medical, noi, cei din domeniul privat, nu am fost consultați niciodată de
către reprezentanții statului astfel încât să se nască o
strategie de aducerea acestor pacienți în România.
În ceea ce privește atitudinea managerilor din
sistemul de stat, ce ar trebui făcut?
În primul rând, cred că ar trebui umblat la cheltuielile neperformante, ar trebui umblat la lucrurile
de bază, la căldură, la curățenia în salon, sunt lucruri
elementare care ar trebui să existe; în momentul în
care fiecare spital de stat are o rezervă cu dotări normale, se percepe o taxă între 10 și 150 de euro. 150
de euro este mai mult decât majoritatea spitalelor private pentru fiecare noapte de cazare, unde aici sunt
alte costuri, sunt alte salarii. Probabil că ar trebui
să nu mai achiziționeze acele echipamente medicale pe care încă nu le folosește. Și ar trebui stabilit
momentul optim de investiție. Noi am reușit să
facem lucrul acesta, ne drămuim fiecare ban și
încercăm să obținem cât mai mare calitate pe bani
cât mai puțini, pentru că până la urmă toate costurile pe care noi le investim se regăsesc în costurile
pacientului. Și dacă tu ca manager nu reușești săți optimizezi costurile cu siguranță, nu vei reuși să
oferi nici un pachet performant pentru pacient.
Ce vă aduc inovațiile și premierele în medicină,
în afară de prestigiu?
Pacienți tratați în cele mai bune condiții. Pacientul
nostru reușește să primească un tratament optim.
Anul III / Nr. 8(3) / 2015