InterNeTsant
fac aceea?i activitate, este reprezentativ în
acest sens, f?când referire, totodat?, la
înstr?inarea dintre oameni, respectiv dintre om
?i munca sa. Într-un astfel de univers alb-negru
(la propriu), în care individul se transform?
într-un automat, conven?iile sociale înlocuiesc
voin?a proprie ?i sunt urmate pân? la absurd.
Personajul este concediat nu pentru c? a venit
dezbr?cat la serviciu, ci pentru c? nu poart? cravat?. Via?a îns??i este o conven?ie: personajul are o
so?ie, un serviciu la care merge zilnic, o ma?in?. Societatea î?i spune c? f?r? acestea existen?a ta nu
este împlinit?, tu urmezi conven?ia f?r? s?-?i pui întreb?ri, iar urmarea este alienarea sau, în cel mai
bun caz (dar nu în cazul de fa??), acea fericire paradoxal? despre care Gilles Lipovetski a scris o
minunat? carte. Cele cinci lucruri care ar trebui s? îl transforme într-un om nou pe omul nostru
reprezint? încerc?ri de evadare, dar ?i de c?utare a unui sens. Finalul ne demonstreaz?, îns?, c? nu
exist? sc?pare nici în frumuse?ea naturii, nici în acceptarea trecerii timpului ?i a mor?ii, nici în
înc?lcarea regulilor, nici m?car în televizor (singurul obiect colorat din joc). Interesant este c? po?i
face cele cinci ac?iuni în orice ordine, astfel c? po?i „sinucide” personajul de la început, pentru c? va
începe o nou? zi. Îns? finalul (dispari?ia celorlalte personaje, cu excep?ia omului identic cu tine pe
care îl vezi c? se arunc? de pe cl?dire) nu se declan?eaz? pân? când nu le faci pe toate. La prima vedere
pare o gre?eal?, dar este vorba, de fapt, de lipsa de sens a existen?ei ?i, implicit, a evenimentelor care
o compun, astfel încât ordinea acestora nici nu conteaz?. Finalul este deschis interpret?rilor. Omul
care se arunc? de pe cl?dire, identic cu eroul nostru, poate fi o reflec?ie a acestuia care arat? c?, dup?
moarte, nu mai exist? nimic. Ultima zi din joc este doar o reducere la absurd, cu scopul de a demonstra
c?, odat? cu dispari?ia individului, dispar ?i timpul, ?i oamenii, depozitarii acestuia, lumea dovedinduse doar o reprezentare. Noul om de care vorbea
b?trâna (prin exprimare, ea pare un exponent al mijloacelor de informare în mas?, care ne propun, ambalate în cifre, tot felul de solu?ii la problemele
noastre: „Five more steps and you’ll be a new person” spune ea), implicit schimbarea sinelui, nu
exist?. Alienarea, conven?iile sunt inefabile omului
?i nu po?i schimba acest fapt. De?i nu pare, aceast?
interpretare se suprapune unui mesaj optimist: dac?
nu po?i schimba realitatea interioar?, dar nici nu po?i
evada din lumea asta (doar o reprezentare) c?tre alta,
înseamn? c? sinuciderea nu este o solu?ie. Exist?
vreo solu?ie? Poate doar acceptarea faptului c? banalitatea vie?ii este fireasc? (la final, apare genericul
de început, iar jocul se reia).
A doua interpretare, mai plauzibil?, nu este
optimist?. Omul care se treze?te în ultima zi este un
alt angajat. Cum restul oamenilor nu mai exist?,
înseamn? c? to?i ceilal?i s-au sinucis, asemenea celui
care se arunc? de pe cl?dire în fa?a lui, iar eroul nostru este urm?torul la rând... Este o lume în care moartea omului este doar o absen??, o cifr? lips? din
coada unui num?r, iar sinuciderea poate fi o solu?ie. În întreg jocul este sesizabil? viziunea politic? de
stânga a creatorului, îns?, în aceast? interpretare a finalului, aceasta devine dominant?. Jocul este, evident, ?i o critic? la adresa capitalismului, dar, din fericire, nu la un nivel la care celelalte sensuri ar fi
suprimate.
R.O.C.A.D.A. noiembrie 2013
22