Cu fa?a la trecut
Mihail-George Panait
O insul?, dou? destine
Partea a V-a: Independen?a
Aminteam în num?rul
precedent despre campania
generalului Charles Leclerc în
colonia
Saint-Domingue,
men?ionând la final c? situa?ia
avea s? se modifice drastic în
decurs de trei ani. Leclerc
p?r?sea portul Brest în decembrie 1801, al?turi de un efectiv
estimat la 40000 de oameni ?i
sosea în Hispaniola circa trei
luni mai târziu. Francezii au
avut succes în debutul campaniei, ce a culminat mai apoi
cu arestarea ?i deportarea lui
Toussaint Louverture în
Fran?a. Îns? cu timpul, mii de
francezi au c?zut victime, în
mare parte din pricina febrei
galbene. Printre ace?tia s-a
num?rat ?i Charles Leclerc.
Campania europenilor urma
s? fie continuat? de DonatienMarie-Joseph de Rochambeau, cel care ?i-a condus
trupele în ultima mare b?t?lie
cu revolu?ionarii haitieni. La
Vertières, în toamna lui 1803,
insularii afla?i sub comanda
lui Jean-Jacques Dessalines ?i
François Capois au ob?inut
victoria
decisiv?,
în
consecin?? for?ându-i pe adversari s? p?r?seasc? ?ara. La
finele lui 1803, francezii s-au
retras din insul? cu efective
diminuate considerabil.
Dessalines, eroul unei
na?iuni,
proclama
independen?a noului stat la 1
ianuarie 1804, la Gonaïves.
Jean-Jacques Dessalines
Aminte?te Jacques Nicolas
Léger în Haiti, Her History
and Her Detractors c?, pentru
ca ultimul vestigiu al
domina?iei franceze s? fie
îndep?rtat, numele de SaintDomingue a fost schimbat,
fiind adoptat? vechea denumire a zonei occidentale,
adic? Haiti. Odat? cu declararea independen?ei, Haiti
se transforma într-o imens?
tab?r? militar?; numeroase
puncte de interes au fost fortificate, pentru a le înlesni
ap?rarea în cazul unei invazii
franceze. Joan Dayan în
Haiti, History, and the Gods
scria c? Dessalines îi îndemna
pe cona?ionali s? lupte pân? la
moarte pentru patria lor, reamintind în acela?i timp
atrocit??ile comise de europeni de-a lungul secolelor.
Mai mult, Dessalines era de
p?rere c? reu?ita în fa?a
francezilor a servit nu numai
propria-i na?iune, ci întreaga
Americ?: „Mi-am salvat ?ara.
Am r?zbunat America.? Joan
Dayan se întreab? îns?: „pentru cine vorbe?te Dessalines?”
Mai precis, cui se adresa
acesta, atunci când în discursuri folosea atât limba
francez?, cât ?i creola? Despre
numero?i revolu?ionari s-a
scris c? nu cuno?teau
franceza, din pricina educa?iei
precare; de regul? doar cei ce
ocupau func?ii de conducere ?i
tratau direct cu europenii
cuno?teau franceza. Despre
Dessalines se spune c? abia
reu?ea s? se semneze. În plus,
mulatrul Boisrond-Tonnere,
educat în Fran?a, este autorul
versiunii finale a Actului de
Independen?? de la 1804, citit
(sus?in unii) de c?tre
Dessalines. Cu toate acestea,
unii istorici (fie ei haitieni sau
str?ini)
îi
descriu
pe
revolu?ionari drept capabili s?
în?eleag? franceza. Nu se
poate preciza cu exactitate
când a ap?rut creola haitian?,
cert este c? abia dup? 1980 se
R.O.C.A.D.A. octombrie 2013
9