asociat? cu c?tu?e pentru cel liber.
Cel mai îngrijor?tor lucru este acela
al asum?rii acestei întemni??ri.
Suntem prizonierii propriului nostru ridicol, suntem vinova?i de
economie de cuvinte în?elepte, suntem automatele care, o dat? alimentate, oferim informa?ii superficiale,
doar de dragul de a schimba o
vorb? cu o persoan? pe care nu am
mai întâlnit-o de mult. „Gura de
tabl?” le apar?ine acelora care
prefer? un lung drum spre nimic.
Superficialitatea nu se resimte doar
în cadrul comunic?rii. Obrazul
înc?rcat de pudr? ieftin? al unei
m?tu?i îndep?rtate d? o not? de artificialitate tabloului.
Personajul-narator este un
observator atent. Se simte inutil
între doi de?in?tori ai rutinei. Dialogul aparent între narator ?i un interlocutor ales la întâmplare,
-proiec?ii metamorfozate ale eului
s?u - nu are un con?inut, cuprinde
enun?uri scurte, interoga?ii al c?ror
r?spuns pare a r?mâne suspendat în
timp. „«Te-ai gândit vreodat? cum
arat? frizerii când pleac? seara
acas??» Cuvintele nu-mi traduceau
bine gândul ?i r?m?sesem o clip?
paralizat. «Nu frizerii, vreau s?
spun oricine.» «Cum adic??» Nu
eram în stare s? m? gândesc la ce
s? r?spund, totu?i nu m? oprisem.
«Nu în?elegi? To?i oamenii care pot
fi v?zu?i f?când un lucru, f?r?
îndoial? pu?in interesant, frizerii,
telefoni?tii, în sfâr?it mul?i al?ii. »
Continuasem f?r? s? mai pot st?vili
fluxul cuvintelor. Vorbisem mult,
din ce în ce mai încâlcit, ca în vis,
când nu pot s? strig la vederea
monstrului; ar fi trebuit s? m?
opresc de mult, omul rec?zuse în
indiferen??, începuse chiar s? dea
semne de ner?bdare, râcâia cu
pantoful covorul uzat.”
Interoga?iile de mai sus au
rolul de a reda ideea lipsei de
con?inut datorat? neputin?ei de a
materializa prin cuvânt gândul.
Aceast? suferin?? provocat? de imposibilitatea exprim?rii î?i a?teapt?
pedeapsa din partea eului s?u care
îi atrage aten?ia: „Ciudat? povestea
asta cu frizerul, dar nu în?eleg de ce
e?ti atât de curios, la urma urmei ce
importan?? are, las?-l în plata Domnului.”
Ceea ce frapeaz? este
nevoia acut? de autoanaliz? care
determin? metamorfozarea eului în
diverse personaje, de data aceasta,
frizerul: „Eram curios s? ?tiu dac?
frizerul plecase sau dac? mai era cu
mine. T?cusem, închizându-m?
adânc în mine; obrazul omului din
fa?? îmi devenise din ce în ce mai
str?in. Pân? a m? întreba ce c?uta
la mine. (Aceast? opera?ie durase
mult, se s?vâr?ise pe îndelete,
tr?s?tur? cu tr?s?tur?.) În sfâr?it,
t?cerea ajunsese pân? la el.
Mi?c?rile lui într-o parte ?i într-alta
st?tea rezemat de sp?tarul
scaunului, l?sându-?i mâinile s?
ating? podeaua – îmi spuneau c?
reu?isem; abia mai lupta cu somnul. Poate p?rea curios, dar uneori
cred c? pot provoca somnul când
vreau, aproape cum deschid fereastra sau cum sting lumina. Am
în?eles c? puterea aceasta poate s?
scape de sub controlul meu.”
Fiecare
proiec?ie
metamorfozat? a sa este rezultatul
transform?rii materialului psihic
într-o form? de expresie care
devine posibil? deoarece caracterul
men?ine permanent contactul cu realitatea. Cu alte cuvinte, suspendarea acestui contact ar
echivala cu absen?a proiec?iilor
activit??ii psihice pentru c?
existen?a acestora se datoreaz? contactului direct cu realitatea. „Ajung
extenuat acas?. (...) Adorm ca un
student care nu ?i-a dat examenul
fixat în ziua respectiv?. Examenul
amânat, întâmplarea pe care am
f?râmi?at-o pe drum, pe care am
m?cinat-o între pietrele de moar?
ale ner?bd?rii ?i timidit??ii, îmi las?
un gust s?lciu de neispr?vit; o
umbr? rece, ultimul reflex al
triste?ii, îmi întunec? apoi
c?l?toriile din somn.” Observ?m
cum realitatea î?i exercit? influen?a
asupra incon?tientului naratorului
prin vis, procesul concluzionânduse cu reflectarea, pe un fond obscur, a materialului psihic.
Caracteristica general? a acestor
proiec?ii onirice este ambiguitatea,
misterul. Interpretarea fiec?rui
fragment de vis ar fi posibil? dac?,
în spatele lui, ar exista dorin?a de
descifrare a acestora îns? limbajul
ramâne încifrat de la început pân?
la sfâr?it. Atmosfera care preced?
visul este sinonim? cu t?cerea
absolut?, fenomen care induce caracterul într-o stare profund? de visare. „Când pa?ii ei nu se mai auzir?
pe trepte, avui impresia curioas? c?
eram foarte departe, r?t?cit într-un
fel de locuin?? lacustr?, pe ni?te
pilo?i nesfâr?it de înal?i. Alergai la
fereastr? împins de un val de
nelini?te bizar?, de parc? în timpul
nop?ii furtuna ar fi putut m?tura
toate celelalte a?ez?ri din jurul
meu, l?sându-m? singur în mijlocul
apelor. Strada urca lini?tit? în lungul casei ?i î?i urma drumul în sus
printre pomii rari ?i gardurile
cunoscute.” Visul abund? în simboluri. Locuin?a lacustr? este
temporar? ?i nesigur?, fereastra
este motivul fundamental pe care
se construie?te romanul, iar furR.O.C.A.D.A. octombrie 2013
6