Cu fa?a la trecut
agrar. Societatea era împ?r?it?
între cei ce lucrau p?mânturile
?i cei ce se asigurau c?
p?mânturile sunt lucrate. Cu
timpul, rela?iile dintre împ?rat
?i a?a-numi?ii s?i locotenen?i
s-au r?cit. Zvonul c? cei din
urm? urmau s? fie aresta?i a
contribuit la crearea unui
conspira?ii. În aceste vremuri,
în sudul ??rii se contura o
mi?care a c?rui plan era limitarea prerogativelor liderului
?i extinderea libert??ilor
cet??enilor.
Dessalines a ie?it din
capitala Marchand (departamentul Artibonite, nordul
??rii), hot?rât s? suprime revolta din sud. Încrez?tor în
for?ele proprii ?i f?r? s? acorde
aten?ie avertismentelor ce veneau din partea consilierilor,
împ?ratul s-a îndreptat c?tre
sud. În apropiere de Port-auPrince, la Pont-Rouge, a fost
înconjurat din toate p?r?ile ?i
împu?cat, de?i a încercat s? se
apere. Léger l-a descris pe
Dessalines ca pe „o victim? a
obiceiurilor regretabile ale
vremii ?i a libert??ii a c?rei
garant a fost.? Ce ar trebui s?
în?elegem prin „obiceiurile regretabile ale vremii??
Declinul lui Dessalines
pare abrupt, îns? pentru a
putea vorbi despre dec?dere
trebuie s? analiz?m ?i
apogeul. A existat în realitate
un asemenea moment? ?tim
c? Toussaint a fost acuzat
atunci când a dezertat din armata spaniol? ?i a trecut de
partea francezilor. Îns? în
aceea?i situa?ie s-a aflat ?i
Dessalines. „I-am zis lui
Dessalines s? taie copacul, nu
s?-l smulg? din r?d?cin?? acestea erau cuvintele lui Toussaint cu referire la atitudinea
aliatului s?u în vremea a?a-numitei
„campanii
de
pacificare?. La Crête-à-Pierrot, Dessalines a ?inut piept
ofensivei lui Leclerc. La scurt
timp îns?, încheie o alian?? cu
Leclerc, Pétion ?i Rigaud.
Con?tientizând planul europenilor de reinstaurare a sclaviei,
Dessalines rupe alian?a cu
francezii. La fel a ac?ionat ?i
Pétion, un vechi rival al lui
Toussaint. Îns? atunci când
Leclerc
i-a
cerut
lui
Dessalines s?-l aresteze pe
Toussaint, generalul francez sa lovit de refuzul haitianului.
La Vertières, Dessalines a luptat al?turi de rivalul Pétion. A
reprezentat
proclamarea
independen?ei apogeul carierei
lui
Jean-Jacques
Dessalines ori a fost acesta începutul sfâr?itului?
Dup?
campania
dominican? din 1805 ?i declinul lui Dessalines, Henri
Cristophe s-a aflat în mijlocul
luptei pentru putere cu
Alexandre Pétion. Henri
Cristophe împ?rt??ea ideile
defunctului împ?rat cu privire
la prerogativele unui lider.
Insurec?ia nu atinsese nordul
??rii, acolo unde Cristophe s-a
retras de teama represaliilor ce
puteau avea loc în sud, în
fieful lui Pétion. În ochii s?i,
unica solu?ie de moment era
men?inerea unei discipline severe ?i a puterii absolute. În
regiunile din sud ?i vest se
dorea îns? limitarea autorit??ii
liderului statului. În fruntea
mi?c?rii, Alexandre Pétion,
fiul unui francez înst?rit ?i al
unei haitiene. Léger sus?ine c?
acest personaj lua decizii dup?
voia inimii, dorind s? ofere
poporului numeroase libert??i,
crezând c? oamenii pot prinde
drag de munc? dac? vor fi
împropriet?ri?i. Cristophe în
schimb era un individ calculat, un adept al ideologiei lui
Dessalines: o mân? de fier
este menit? s? îi ?in? în frâu pe
oameni.
Din pricina disputei
pentru putere, statul haitian a
fost împ?r?it. În 1807 existau
dou? diviziuni: Statul Haiti (în
Nord), respectiv Republica
Haiti (departamentele vestice
?i de sud). Abia în 1821 se
reu?ea reunificarea ??rii, sub
Jean Pierre Boyer, protejat ?i
succesor al lui Pétion. Ca ?i
predecesorii s?i, Boyer a dorit
s? î?i extind? influen?a ?i în
zona oriental?, acolo unde
Santo Domingo î?i proclamase independen?a fa?? de
Spania.
În mandatul lui Boyer a
fost semnat tratatul de la 1825.
Fran?a
recuno?tea
independen?a statului insular
în schimbul unei indemniza?ii
de 150 de milioane de franci
(redus? dup? 1838). Acesta a
fost pre?ul suveranit??ii haitienilor.
R.O.C.A.D.A. octombrie 2013
13