JOCUL ÎN PREDAREA LIMBILOR STRĂINE
Diana Rodean, Colegiul Tehnic „ Independența” Sibiu
Résumé: La notion de « jeu » est tellement complexe qu’ elle échappe à toute définition précise. Dans la didactique des langues étrangères, le jeu est accueilli favorablement grâce à ses avantages précieux, mais malgré sa bonne réputation il reste toujours aussi controversé et méconnu. Le jeu offre de riches perspectives d’ exploitation en classe de langue. Pourtant, l’ utilisation pédagogique du jeu ne va pas de soi, l’ enseignant devant gérer divers aspects liés à la mise en place de ce type d’ activité. Le succès d’ un jeu, comme de tout autre instrument pédagogique, est déterminé par les conditions concrètes de son utilisation.
Key words: game, language learning, foreign language teaching method, motivating the learner, benefits of using games in language learning, practicalities of organising games.
Jocul a stârnit dintotdeauna interesul cercetătorilor din diverse domenii. Această noțiune interdisciplinară complexă pare să descrie o dimensiune esențială a existenței, fără a face totuși referire la o realitate specific umană întrucât nu doar oamenii se joacă ci și animalele.
Datorită valoroaselor sale beneficii, jocul a fost primit cu entuziasm în didactica limbilor străine, însă în ciuda bunei sale reputații, această metodă rămâne controversată și prea puțin cunoscută. Pe de-o parte, cultura noastră educațională disociază jocul de învățare, plăcerea și distracția de munca serioasă și odată copilăria încheiată, legitimitatea jocului este pusă sub semnul întrebării. Pe de altă parte, profesori dornici să-și îmbogățească arsenalul didactic ezită în continuare să se angajeze cu încredere pe calea promițătoare dar plină de mistere a jocului. Grație flexibilității sale, jocul ca instrument didactic a fost aplicat mai degrabă decât studiat, fiind în prezent obiectul a nenumărate practici dar rămânând, în același timp, insuficient fundamentat teoretic. Utilizarea jocului este astfel cel mai adesea empirică, ori, pentru a fi folosit în mod adecvat, este esențial ca acest instrument să fie cunoscut cât mai bine.
În contextul societății românești actuale, motivația de învățare a elevilor, în special a liceenilor, este în general foarte scăzută, fapt acceptat în mod unanim prin prisma rezultatelor obținute la examenul de bacalaureat la nivel național. În cazul liceelor tehnologice situația este cu atât mai îngrijorătoare, asa-numiții elevi „ buni” orientându-se cu predilecție către liceele teoretice. În plus, elevii liceelor tehnologice, spre deosebire de cei ai liceelor teoretice, sunt tineri cu abilități practice și deprinderi tehnice care nu îi predispun în mod deosebit pentru studiul materiilor de cultură generală, cum ar fi disciplinele care fac obiectul probelor de bacalaureat sau limbile străine. Această situație impune necesitatea crescândă pentru profesorii de limbi străine, îndeosebi la liceele tehnologice, de a elabora strategii didactice alternative în vederea facilitării procesului de învățare și accentuării caracterului plăcut și atractiv al acestuia în ochii elevilor.
Dacă analizăm cu atenţie principalele teorii ale jocului, observăm faptul că noțiunea de joc se află la intersecția mai multor domenii și discipline, înglobând astfel elemente care aparțin unor realități diverse. Prin urmare, nu există o definiție precisă și unică a jocului. Cu toate acestea, jocului îi sunt atribuite în mod constant aceleași caracteristici de acțiune liberă și voluntară, situată în afara realității curente și realizată în cadrul unor limite precise de spațiu și timp, cu deznodământ nesigur, supusă unor reguli clare și incontestabile, improductivă și lipsită în conștiința persoanei care o desfășoară de alt scop în afara plăcerii pe care o produce( Brougère, 2012; Caillois, 1967; Huizinga, 1938). Dintr-o altă perspectivă, complexitatea fenomenului ludic este redată prin delimitarea a patru niveluri semantice interdependente: material ludic sau obiecte folosite în cadrul jocului, structuri ludice sau reguli de joc, context ludic sau condiții în care se desfășoară jocul și în sfârșit, atitudine ludică, mai precis convingerea intimă a jucătorului față de actele sale( Silva, 2008).
149