Revista simpozionului Eficiență și calitate în educație - 19 mai 2017 Eficiență și calitate în educație | Page 145

precum și relațiile dintre elevi, pentru a vedea care este rolul acestora în definirea climatului educațional. 3. Relațiile din sala de clasă 3.1. Relațiile profesor – elevi Calitatea relațiilor dintre profesor și copii influențează semnificativ climatul educațional din clasă, fapt demonstrat de numeroase studii legate de performanța elevilor. Cadrul didactic se constituie, indiscutabil, într-un model pe care copilul îl are în vedere în procesul de formare a propriei identități. Multe din comportamentele copiilor constituie replici ale conduitei observate la adulții care joacă un rol important în viața lor, aceștia fiind persoane investite cu puterea de a controla, de a întări și de a susține. Rolul de model al cadrului didactic trebuie accentuat prin comportamente conștiente ale acestuia, de respect pentru ceilalți și de preocupare pentru starea de bine a clasei de elevi. Aspectele care țin de calitatea relațiilor dintre profesor și elevi nu trebuie suprasolicitate, căci și în contextul unor relații pozitive, elevii pot continua să manifeste comportamente inadecvate în condițiile în care activitățiile didactice nu sunt suficient de bine organizate sau motivante. În modul de abordare al elevilor, cadrul didactic trebuie să aibă permanent în vedere alternanța dintre căldura și grija acordate elevilor, deschiderea către aceștia, și fermitatea de a impune ordinea. Menționăm mai jos câteva demersuri concrete de stabilire a unei relații didactice pozitive: -Cunoașterea elevilor: Se referă la informații dincolo de caracteristicile psiho- comportamentale observate de către profesor în timpul orelor, cuprinzând aspecte precum mediul familial (structura familiei și statutul socio-economic, rolul educației din punctul de vedere al părinților sau tutorilor), dezvoltarea fizică și psihică a copilului (inclusiv probleme de sănătate) sau preocupări de timp liber. -Asigurarea unui echilibru între afirmațiile pozitive și cele negative din clasă: Specialiștii recomandă cadrelor didactice să aibă în vedere faptul că elevii sunt extrem de sensibili la încurajările sau la criticile venite din partea adulților. Astfel, profesorii trebuie să acorde o atenție sporită abordării alese și să utilizeze în demersurile lor atât întăriri pozitive, cât și negative. -Comunicarea unor expectanțe ridicate pentru toți elevii: Dat fiind faptul că așteptările profesorilor reprezintă factori determinanți pentru performanțele școlare și pentru comportamentele elevilor, este de dorit ca în demersal educațional profesorul să se situeze în afara prejudecăților legate de gen, apartenență etnică, nivel de trai al familiei elevului, etc. -Delegarea unor responsabilități către elevi: Face referire la importanța implicării active a elevilor în tot ceea ce constituie climatul educațional. Ei își aduc aportul personal la stabilirea regulilor comportamentale în clasă, la luarea deciziilor, la evaluarea activităților didactice, etc. -Sancționarea comportamentelor inadecvate: Aduce în vedere importanța contextualizării de către cadrul didactic a reacțiilor necorespunzătoare ale elevilor, ca urmare a cerințelor formulate în manieră clară sau dezorientativă. Cu alte cuvinte, profesorul este direct răspunzător, prin modul de abordare a problemei, dacă elevii au înțeles sau nu ceea ce se dorește de la ei. Astfel, el poate sancționa răspunsurile nepotrivite ale elevilor doar după o analiză a propriului comportament. -Utilizarea unor strategii de comunicare sensitive cultural: Se referă la datoria cadrului didactic de a fi familiar cu nuanțele specifice comunicării interculturale. În concluzie, calitatea relațiilor dintre profesor și elevi trebuie evaluată permanent, prin tehnici adaptate vârstei. În acest fel, pe baza unor monitorizări periodice, cadrul didactic poate planifica acțiuni de îmbunătățire a relațiilor cu anumiți copii sau cu întreaga clasă. 145