REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
Aveam să o regăsesc din nou la tulpina unui măr în floare povestindu-mi despre comunism . Îmi desfăcea părul şi mă săruta în creştetul capului . Câte-o petală se desprindea din ramuri şi cădea legănându-se . Eu mă luam cu ochii după ea şi ziceam : „ Spune bunico , spune !”
Iarna parcă se mâniase şi ea . Satul zăcea într-o amorţeală hibernală . Îndelungata şi apăsătoarea linişte fu ’ curmată . Pinter tocmai îşiorându-i-se animalele . Stătea la gura sobei aşteptând ca nevasta lui să pregătească masa . Locuiau într-o casă veche , printre cele mai vechi din sat cu cheotori în cruce , acoperită cu paie , având o singură odaie . Se auzeau paşi prin târnaţ , apoi deodată bătăi în uşa de la tindă , asemeni unei avalanşe de pietre ce se rostogolesc într-o vale seacă . Pinter rămase fără grai . Doi miliţieni cu scântei în priviri erau în prag . N-apucă bine să-şi pună o haină groasă pe el că şi cătuşele erau pe mână . Vorbise de rău noile autorităţi comuniste şi ceasul răfuielii sosise . Era într-o seară de duminică când , în cârciumă avuse o discuţie mai aprinsă cu noul primar , un guraliv , dar printre sărăntocii satului care se înfipse-se în politică , susţinând noul regim . Refuzase să prindă într-o zi de duminică boii la jug şi să meargă la pădure pentru a duce lemne de foc la primărie .
Străbătură satul escortat îndeaproape . Merseră un timp apoi la ieşire din sat poposiră la o casă zăbovind un timp . Miliţienii cer să fie omeniţi cu mâncare şi băutură . Pinterîşi exprimă dorinţa de a fuma o pipă dar fu ’ refuzat . Făcu cu ochiul gazdei şi ceru apă . I se aduse o doniţă cu ţuică din care înghiţi cu sete şi cu năduf .
Porniră mai departe , aveau cale lungă de urmat . Pintersimţeacătuşele ce-i strângeau mâinile . Cerul îndurare să fie lăsat mai slobod , dar primi doar zâmbete pe sub mustaţă . Într-un moment de supremă încordare zalele cătuşelor cedară . Printr-un gest , într-un soi de neghiobie le aruncă în tâmpla unuia dintre jandarmi , a cărui zbatere fu zadarnică . O grimasă îngheţă pe chipul celuilalt …
Pinter nu era un om oarecare , frângea alune în degete şi avea „ darul ” de a duce mult în spate , iar atunci când se întâmpla să aibă boureni mai slăbuţi , apuca tânjala şi trăgea de unul singur plugul prin pământ . N-avea nevoie de pogonici , doar de cineva care să ţină de coarnele plugului .
Un junghi de durere străbătu sufletul lui Pinter . Era tulburat . Se simţea ca şi cum Dumnezeu i- ar fi spulberat inima , ca pedeapsă pentru nelegiuirea sa . Se aşeză pe zăpadă , inspirând aerul de iarnă , cu privirile orientate înainte , orbit , clătinându-se , în timp ce câmpul vizual i se umplea de umbre , parcă erau îngeri luminoşi ce se îndepărtau . O felie de lumină se pogora asupra locului . Parcă lama unei săbii uriaşe se rotea în spaţiu . Epoleţi de zăpadă strălucitoare luceau în sărutul razelor soarelui . În mintea sa totul era un haos . Suspine , bocete se prelinseră formând constelaţii de sunete molipsitoare ce comunicau cu o altă lume . Un cântec se înălţa în aerul prin care razele aurii de lumină dansează feeric . Tăcere , nemişcare , voci . O , Doamne ce-am făcut ?
Făcu trei aplecăciuni ca şi cum ar fi fost în faţa altarului . Cu o ultimă urmă de voinţă , şovăielnic , puse povara miliţianului fără de suflare în spate şi porniră în tăcere , nestingheriţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat . Faţa i se îngălbeni , doar din ochi îi ţâşneau fulgere negre . Îşi ridică privirea şi văzu corbi ce croncăneau …
Era trecut cu puţin de amiază . Broboadele de transpiraţie i se scurgeau pe faţă . Încovoiat , obosit de efort , chinuit de calvar , păşea spre prăpastia existenţei , parcă uşa unei cripte se deschide , închizându-se lent peste un om în stare de catalepsie , care n-a murit .
Îşi vedea scrisă condamnarea cu litere de mucegai . Dincolo de gratii zărea faţa păroasă a unui demon cu lămpi galbene şi strălucitoare în locul ochilor , ferestre dincolo de care se ghicea iadul . Un bătrân , mai bătrân decât omenirea , mai bătrân decât Pământul … Halucinaţii îl făceau să capete aerul unui idiot , să pătrundă în tărâmul nebuniei .
Restul se va întâmplă ca un vis . Soarele se cobora acum dincolo de orizont , iar lumina zilei şi întunericul ajunseseră la un moment de echilibru perfect . Se uită în jur cu teamă . Străbătură uliţele strâmte ale oraşuluişi pătrunseră în clădirea Miliţiei . Camera arestului avea miros de catran .
278