REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023 Educaţia ecologică – model de bună practică
Prof . înv . preșcolar , Rohrmann Simona Grãdiniţa „ Brânduşa ”, București , județul București
Educaţia ecologică trebuie să fie un proces care să înceapă de la vârsta preşcolară . Aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetățean al planetei din toate punctele de vedere , iar particularitățile de vârstă permit mai ușor trezirea în copii a sentimentelor şi atitudinilor pozitive faţă de mediu , precum și formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice și implicit a unui comportament adecvat . Curiozitatea , dorința de a imita adultul , răspunsul emoțional puternic sunt câteva dintre caracteristicile vârstei preșcolare care facilitează educația ecologică în grădiniță . La acestea se adaugă faptul că , în contextul social prezent , educatoarele au un rol aproape la fel de important ca părinții în educația copilului , întrucât el petrece adesea mai mult timp la grădiniță decât acasă . În prezent „ cei 7 ani de acasă ” tind să devină „ cei 3 ani de la grădiniță ”, deși rolul educației parentale nu poate fi suplinit .
Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice . La vârsta preşcolară , educaţia ecologică ţine mai mult de formarea deprinderilor şi trăirilor afective . Primul contact cu mediul şi cu problemele sale trebuie să îmbrace la aceastã vârstă aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale . Copiii vor fi încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber ( grădinărit , acţiuni de îngrijire a parcurilor şi spaţiilor verzi , excursii în natură ), „ experienţe ” ce pot avea funcţii educative şi recreative .
Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare şi joacă . Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil mic ajuns într-un parc , vom vedea ce bucurie extraordinară şi sinceră manifestă el . Pentru că nu este încă „ îndoctrinat ” de nevoile societăţii sau de utilitate , el poate vedea frumuseţea exact aşa cum este ea . Sunt imagini care multor adulţi nu le mai spun nimic , dar care lui îi transmit foarte multe mesaje ale frumosului . Şi atunci copilul începe să colecţioneze : beţişoare , pietricele , alune , conuri de brad sau pin , floricele , scoici , etc . Această aplecare instinctivă spre frumos și spre natură trebuie încurajată de adulți ( părinți , educatoare , învățătoare ), întrucât în actuala lume a tehnologiei și consumului , ea se pierde foarte ușor .
Formarea conştiinţei morale trebuie dublată de formarea unei conduite morale . Nu există o reţetă universal valabilă pentru a declanşa un comportament ecologic în fiecare copil . Probabil cel mai important este exemplul personal , întrucât la această vârstă copiii învață cel mai mult prin imitație . La aceastã vârstă pot fi formate obiceiuri pozitive , precum : închiderea becului atunci când e suficientă lumină , separarea hârtiei și a altor deșeuri în vederea reciclării , oprirea apei în timpul spălării dinţilor , protejarea spațiilor verzi , a animalelor abandonate etc . Este indicat , de asemenea , ca în clasă sau în curtea grădiniței să se amenajeze un colţ de natură de care copiii să aibă grijă . Chiar de la o vârstă mică ei pot să ude florile din ghiveci sau să pună seminţe în hrănitoarea pentru păsărele . Treptat ei vor primi şi alte sarcini pe care să le ducă la îndeplinire .
Cu toate acestea , un impact deosebit îl au zilele dedicate special unei teme privind natura și protejarea ei , de preferință considerând calendarul ecologistului : � 21 martie – Ziua Internațională a Pădurii ; � 22 martie – Ziua Internaţională a Apei ; � 1 aprilie – Ziua Internaţională a Păsărilor ; � 22 aprilie – Ziua Pământului ; � 26 aprilie - Ziua Mondială a Protecţiei Animalelor de Laborator ;
240