REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
Prima cusătură care a apărut pe IE a fost cea de la umăr , acolo unde mâneca se unea de restul cămășii și avea forma unei benzi decorative care sublinia îmbinarea mânecii , într-un loc considerat vulnerabil . Ulterior , această bandă decorativă a fost repetată de câteva ori și astfel a devenit ALTIȚĂ .
Altița este în credința populară reprezentarea cerului . În altiță , pe umeri așadar , regăsim elementele cerului : SOARELE , care ne dă căldura , lumină , viață , fără el nu am exista , STELE , CONSTELAȚIILE care ne călăuzesc drumurile în viață , PASĂRILE , FLUTURII ș amd . Altița se făcea de cele mai multe ori dintr-o bucată separată de pânza , mai îngustă decât restul mânecii , pentru că presupunea multă muncă ( deoarece cusătura altiței era cea mai bogată ), iar la nevoie putea fi refolosită la o alta cămașa , după ce cea veche se uza .
Sub altiță se află ÎNCREȚUL : el reprezintă PĂMÂNTUL . Realizat printr-o tehnică specială de cusut , unică , el poartă motive specifice , feminine , legate de fertilitate , în special romburi și variații de romburi , unghiuri . Încrețul a fost cusut în nuanțe de la alb la negru , trecând prin galben , ocru și brun .
Încrețul a apărut tot din considerente practice : în trecut nu exista elastic , iar el are un rol asemănător acestuia , legând altița care era mai îngustă de restul mânecii , croită mai larg pentru a fi mai comodă .
Din încreț / pământ curg la vale RÂURII de pe mâneci cu motive vegetale : spice , vrejuri , ramuri cu boboci , cu flori , pomul vieții ș amd . Femeile se jucau cu proporția modelelor , cu densitatea râurilor și culorile folosite astfel încât să obțină silueta care le avantaja .
Pe pieptul cămășilor se găsesc alți râuri , care sunt mai bogați la iile de vară și la cele din sudul țării noastre , pentru că în nordul țării , acolo unde este mai frig , femeile purtau bundița care acoperea cămașa pe piept și pe spate .
Fiecare ie era unică , precum scrisul de mână : aceleași motive cusute vor arăta diferit pe două cămăși , fiecare mână își pune amprenta altfel asupra pânzei și a semnelor cusute pe ea . În perioada modernă , în special în ultimii 100 de ani , povestea scrisă pe IE s-a pierdut încet-încet , motivele și-au pierdut înțelesul , vechile reguli de compoziție au fost încălcate , uitate , aproape pierdute . A fost o perioada ( anii 1930-1950 ) în care , pierzându-se povestea , s-a insistat pe materiale scumpe și noi , pe tehnici migăloase , iar compoziția s-a orientat către noutățile vremii . Apar iile cu ornamente bogate , dar sărace în sensuri .
Cea mai tristă însă este bluza de inspirație tradițională , cusută în perioada comunistă , dar de care nu am scăpat nici acum , cusută în centrele de meșteșuguri care le-au continuat pe cele interbelice înființate de reginele noastre sau de marile doamne ale acelei epoci . Ele sunt produse de serie , optimizate pentru a fi lucrate repede , spornic și ieftin . Aceleași modele se repeta peste tot , sunt cusute mare și lăbărțat , apare mâneca scurtă , răscroiala , cromatica stridentă . Dispare unicitatea , specificul regional , creativitatea , amprenta fiecărei femei și rezultă un fel de « uniformă » cum era cea de șoim al patriei și cea de pionier …
Acestea sunt « iile » pe care le găsiți astăzi în artizanat , în centrele tradiționale precum cel de la Breaza , le găsiți vândute în Aeroportul Henri Coandă ca fiind « tradiționale », le vedeți promovate de ansamblurile folclorice . Argumentul suprem este că sunt cusute manual . Nu , nu orice lucru cusut manual este valoros , nu orice bluziță cusută manual se poate numi IE .
Ar fi păcat ca această poveste transmisă și îmbogățită timp de sute de generații să se piardă tocmai acum . Este atât de important să o recuperăm , să o respectăm și să o transmitem mai departe . Iile noastre și-au câștigat locul binemeritat în marile muzee de textile și etnografice ale lumii , putem să mergem să le vizitam , putem să vedem fotografiile lor , putem să le comparam cu ceea ce ne propune în zilele noastre artizanatul . Și cel mai important , putem pune mana pe ac și pe ață ca să lăsăm scrisă mai departe această poveste .
23