REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023 Povestea IEI
Prof . Solomon Ecaterina Școala de Arte Plastice „ Raisa Cojocaru ”, Ungheni , Republica Moldova
Prof . Goian Eudochia Gimnaziul Costuleni , Ungheni , Republica Moldova
Firul unei povești – Iia de la Costuleni . Dacă știm să o ascultăm , Iia ne vorbește , ne va spune o poveste . Povestea unei fetițe de 14 ani care se numea Irina Cibotaru . Astfel , din mărturiile Verei Cibotaru ( a . n . 1922 ) împreună cu sora ei Irina Cibotaru ( a . n . 1923 ) și alte fete din sat la lecțiile de menaj din cadrul școlii și-au cusut ie pe care trebuiau să le poarte la școală , două din ele s-au păstrat până în prezent .
După Marea Unire românii au comunicat altfel și s-au mișcat între granițe mai mult decât oricând până atunci și atunci începe readucerea la viață a costumului național . În contextul construirii identităţii naţionale , având ca modele de inspiraţie costumele vechi , păstrate în patrimoniul familiilor , se acorda tot mai multă atenţie confecţionării costumului naţional cu ajutorul elevilor din şcoli , participanţilor la activităţile desfăşurate în căminele culturale şi cel al societăţilor culturale . Este primul pas întreprins de instituţii pentru întreţinerea memoriei sociale prin protejarea portului popular , al folclorului în ansamblul manifestărilor sale . În acest context au fost confecționate cămăși , ii , catrințe și alte elemente ale costumului tradițional care au ajuns până la noi și astăzi .
Dacă știm să o ascultăm , Iia ne vorbește , bunicile și străbunicile noastre au utilizat din cele mai vechi timpuri acul și ața pentru a scrie pe pânză povești . Modelele cusute nu sunt simple ornamente , ci reprezintă simboluri și idei ce pot fi citite de către cei care cunosc acest limbaj vizual . Odinioară , fetele începeau să coasă în jurul vârstei de 5 ani . Ele stăteau pe lângă mamele și bunicile lor și începeau să lucreze alături de ele , de mici , astfel încât timp de multe generații , semnele cusute , culorile și regulile s-au transmis . În fiecare familie , mamele aveau și rolul de a transmite fiicelor lor secretele cusăturilor și tâlcul motivelor cusute , iar bunicile erau reperul cel mai înalt de calitate datorită experienței acumulate în decursul anilor . În cazul nostru fetele au avut norocul să fie instruite . Femeile își produceau singure în trecut acasă tot ce le era necesar pentru a-și îmbrăca familia , de la pânză și până la produsul finit . Ele cultivau în jurul casei inul și cânepa din care făceau apoi cămășile de sărbătoare ( iile ) și pe cele de lucru . Cele de sărbătoare erau din pânza de in , recunoscută pentru calitățile ei termoizolante , iar cele de lucru erau din pânza de cânepa , care rezistă mai mult în timp .
Inițial pentru cusut era utilizată Lâna care s-a aflat dintotdeauna în jurul gospodăriilor , mătasea a venit mai târziu , iar bumbacul sau mulineul abia în timpurile moderne .
Croiala iei are la bază bucăți dreptunghiulare de material , îmbinate în funcție de nevoi și încrețite la gât . Datorită acestei croieli , nici o bucățică de material nu este risipită , cămașa poate fi adaptată astfel încât femeia să devină mamă , să alăpteze , și în tot acest timp să-și ajusteze silueta .
Cămășile erau compuse pentru a fi ușor descompuse la nevoie , iar părțile care se uzau mai repede să poată fi înlocuite .
Femeia avea grijă că cămașa să fie ca un scut de protecție , de apărare de relele nevăzute ( deochiul și duhurile necurate , de pildă ). Astfel , cusăturile au apărut pe cămăși în primul rând în zonele considerate vulnerabile : umăr , gât , cot , încheietura mâinii , gura cămășii , zonele în care pânza era tăiata sau îmbinată .
22