REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
Aceste probe standardizate se numesc teste ( testul Cooper , testul Praga , testul Rufier , testul Pierron-Toulouse ).
2 . APRECIEREA
Este a doua fază a evaluării din punct de vedere cronologic / temporal . Chiar dacă mai este numită şi “ evaluare propriu-zisă ”, aprecierea nu “ acoperă ” actul de evaluare . Aprecierea se face fie prin folosirea unor expresii verbale ( foarte bine , bine , rău , neconvingător etc .), fie prin folosirea unor simboluri numite note ( la ciclul gimnazial și liceal ) sau calificative ( la ciclul primar )
Aprecierea verbală este destul de frecvent folosită , având rol dinamizator numai dacă va fi folosită permanent . Este vorba de aprecierea curentă , continuă , cu rol de feed-back pentru orice exersare a subiecţilor . Aprecierea este condiţionată , deci dependentă , de natura probei la care este verificat subiectul .
Atunci când probele de verificare sunt măsurabile , rezultate , aprecierea presupune efort mic din partea “ examinatorului ” ( mai ales dacă există norme sau bareme , dacă nu există norme sau bareme , aprecierea solicită doar efort de scalare a rezultatelor ). Cu alte cuvinte , când rezultatele sunt măsurabile , aprecierea este obiectivă , adevărată , corectă , lipsită de subiectivism . Când rezultatele nu sunt măsurabile , ci doar observabile ( ca la execuţiile tehnice şi tactice ), aprecierea poate avea mai multe sau mai puţine aspecte de subiectivism . Cu cât competenţa profesională este mai bună , cu atât sunt mai reduse aspectele subiective ale aprecierii .
Autoaprecierea presupune focalizarea atenţiei asupra propriilor prestaţii / execuţii , bune sau rele , reuşite sau nereuşite . Prin autoapreciere obiectivă , formată în timp , subiectul este conştient de capacitatea sa , de disponibilităţile sale psihice sau fizice .
3 . NOTAREA SAU ACORDAREA DE CALIFICATIVE
Este ultima fază a evaluării , tot din punct de vedere temporal şi nu al importanţei . Se afirmă că această fază este rezultatul unităţii dialectice dintre primele două faze : verificarea şi aprecierea . Ea se materializează prin acordarea de note sau calificative .
Criteriile de evaluare decurg din obiectivele E . F . S . și trebuie privite în sistem . Aceste criterii iau în considerare : performanța motrică , rezultatul probelor de control măsurabile , progresul realizat de subiect , cantitatea și calitatea elementelor însușite în raport cu prevederile programei de specialitate , capacitatea elevului de a aplica în practică elementele însușite , capacitatea elevului de restructurare , autoevaluarea elementelor însușite , nivelul cunoștințelor teoretice însușite de elev , atitudinea elevului față de E . F . S .( frecvența la lecții , participarea la acțiunile competiționale sportive , modul de îndeplinire a unor sarcini organizatorice ) și nivelul de dezvoltare fizică a elevului . Bibliografie : Dragnea A . & Bota A ., Educație fizică și sport – Teorie și didactică , Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1999 . Gheorghe C ., Teoria și metodica educației fizice și sportului , Editura AN-DA , București , 2000 .
138