REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
și durată . Tipurile pure de temperament sunt foarte rare , în general întâlnim tipurile intermediare care reunesc trăsături ale celor patru temperamente de bază . Valoarea personalității nu este determinată de tipul de temperament . Profesorul trebuie să aibă o atitudine nuanțată față de elevi în funcție de temperamentul fiecăruia .
Dispozițiile înnăscute reprezintă particularități ale sistemului nervos central și ale analizatorilor și sunt premise naturale pentru dezvoltarea aptitudinilor . Ele au caracter general nediferențiat și polivalent .
Aptitudinile reprezintă însușirile psihice care formează factorii realizării cu brio a anumitor activități și pot fi apreciate doar prin rezultatele obținute în domeniul respectiv .
În funcție de educație și de condițiile de viață , aceeași zestre nativă poate conduce la progresul unor aptitudini și talente diferite . Cu puține excepții , aptitudinile motrice și auzul intern dacă nu sunt dezvoltate intens și corect în copilărie , rămân destul de limitate . Aptitudinile pot fi generale și speciale . Aptitudinile generale au o sferă mai largă de aplicare servind unor însușiri intelectuale de care depinde buna îndeplinire a unor genuri de activități : inteligența , spiritul de observație etc . Aptitudinile speciale sunt necesare realizării unei anumite activități și orientează aptitudinile generale într-o anumită direcție .
Profesorul de instrument trebuie să cunoască aptitudinile generale și speciale necesare elevilor săi pentru a le dezvolta în măsura posibilităților procesului instructiv- educativ . Iată aceste aptitudini în ordinea importanței lor :
Muzicalitatea este criteriul fundamental al alegerii profesiunii de muzician . Muzicalitatea e dată de capacitatea de a distinge înălțimea sunetelor , diferența de intensitate , ritmul , interferențele armonice , timbrul , culoarea .
Însușirile intelectuale - elevul trebuie să aibă o inteligență mobilă , spirit de observație pentru problemele muzicale , o memorie bună auditivă , vizuală și motrică , o imaginație bogată .
Motivația și voința - la un elev cu un minim de muzicalitate și inteligență , o voință puternică poate fi factorul determinant al dezvoltării acestora . Cu toate acestea voința puternică nu compensează lipsa totală a calităților intelectuale și muzicale . Acțiunea profesorului trebuie să se îndrepte în principal spre motivație și afectivitate , singurele care pot determina o orientare constantă în direcția dorită de pedagog , a studiului elevului .
Particularitățile fizice nu sunt definitorii în cazul în care conformația respectivă a brațului , mâinii și a degetelor nu împiedică o execuție normală .
„ Talentul reprezintă o combinare originală a aptitudinilor ajunse la o deosebită dezvoltare , făcând posibilă creația de valori autentice ”. Cel mai important factor al talentului îl reprezintă înclinația spre muncă dar zestrea nativă nu poate înlocui munca .
131