Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 32

Pablo Neruda este considerat, de altfel, ,,adevăratul moștenitor al lui Whitman” prin lucrarea ,,Canto general” care cuprinde
trei sute de poeme divizate în cincisprezece secțiuni. Pe de altă parte, Fernando Pessoa, poet portughez, ,,depășește în
fantezie orice creație a lui Borges”, fiind ,,Whitman renăscut, dar un Whitman care dă nume separate  «sinelui»,  «eului real» și
 «sufletului» și scrie minunate cărți de poeme pentru fiecare dintre ele” (BLOOM, 1998 : 379). Poeziile analizate de Bloom sunt
,,Salutări lui Walt Whitman”, ,,Odă maritimă”, ,,Hoinărind”.
Beckett legase o prietenie frumoasă cu Joyce, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei. Această prietenie l-a influențat vizibil pe
Beckett în plan literar, începând să scrie ca un discipol al lui Joyce. Alte influențe majore asupra lui Beckett sunt Proust
(despre care scrie un studiu în 1931) și Shakespeare (piesa ,,Sfârșit de partidă” pune în valoare cel mai bine opera lui
Shakespeare). ,,Genul lui Beckett este tragicomedia ( «Așteptându-l pe Godot» e desemnată în mod deschis ca atare), dar
oricât de întunecate ar fi sentimentele, modalitatea nu e tragică decât în  «Sfârșit de partidă»” (BLOOM, 1998 : 391).  
,,Concluzia elegiacă” din capitolul final, ,,Catalogarea canonului”, se referă la speranțele lui Bloom în ceea ce privește lectura
cărților esențiale ale umanității și soarta criticii literare în generațiile următoare. Lucrarea este însoțită de un apendice care
conține o listă consistentă de opere de referință ce nu au putut fi cuprinse în studiu; acestea sunt grupate pe criteriul
cronologic (Epoca teocratică, Epoca aristocratică, Epoca democratică, Epoca haotică) și pe considerentul spațiului în care au
apărut.  
22