Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 42

Costache Giurgiuveanu și modelul său: Felix Grandet
Cojocariu Andreea, clasa a X-a C
Felix Grandet, personajul din romanul „Eugenie Grandet” de Balzac, este unul dintre cele
mai bine realizate reprezentări ale tipologiei avarului din literatura universală. Felix Grandet, tatăl
lui Eugenie, este un burghez avar care nu trăiește decât pentru a strânge bani. Ascensiunea lui
Grandet a fost foarte rapidă, a fost meșter dogar, îmbogățit prin zestrea soției. El devine primarul
micuțului oraș de provincie, Gaumur. Portretul lui Grandet se conturează magistral din
comportamentul său, în care zgârcenia se îmbină cu ipocrizia și din fizionomie, căreia Balzac îi
atribuie o importanță deosebită. Grandet este lipsit de sentimente paterne, fiindcă toată
disponibilitatea sa afectivă este subordonată pasiunii devorante de a strânge bani. Își sacrifică fiica,
pe Eugenie, folosindu-se de naivitatea și sentimentele ei, pentru a-și însuși bunurile acesteia, pentru
a-si crește averea. Cam așa face avere și Giurgiuveanu. Cumpără orice chilipir, vinde, închiriază,
ține contabilitate dublă pentru banii nepotului...Dar se va sacrifica numai pe sine...
Moștenirea oferă ocazia unei profunde analize psihologice. Cum această moștenire devine
centrul demersului narativ, Costache Giurgiuveanu, devine, la rândul său, posesorul banilor râvniți
de propria familie, personajul central al romanului pentru că, direct sau indirect, el hotărăște
destinele celorlalte personaje care se adună in jurul averii sale ca fluturii pe lampă.
Costache se înscrie în tipologia avarului, în descendența lui Hagi Tudose al lui Delavrancea
sau a lui Harpagon, al lui Molière, dar se distanțează de aceștia prin încercarea de a-și depăși
condiția. George Călinescu își apără personajul, negând înscrierea lui în șirul avarilor, aducând ca
argument faptul că Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sinceră pentru Otilia, chiar dacă nu
reușește să și-o materializeze.