Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 17

JOCUL ADEI
Neagu Diana, clasa a IX-a B
Ne jucăm și noi în clasă, de-a personajele REM…Eu am tras la sorți Ada și mi-a placut de la
început numele scurt, muzical, simetric. Am confirmat repede: A, da! Dând apoi un search, am aflat
că numele vine din ebraică și înseamnă „podoabă”, „ornament”, așadar se referă la frumusețea
trupească și sufletească. În Vechiul Testament, Ada a fost soția lui Lameh, unul dintre urmașii lui
Cain, fiul lui Adam și al Evei. Fata cu care s-a împrietenit Svetlana în timpul șederii al mătușa ei a
fost Regina Indigo.
Aceasta se retrage împreună cu prietenele ei în curtea din spate a bunicii sale, fiind rândul ei
să creeze un joc. A trebuit să improvizeze ceva cu un ceas vechi, după ce fetele au adăugat în ținuta
ei de regină – o fustiță ingigo și o bluză mov închis – tot felul de zorzoane, o floare numită
cârciumăreasă, pe care au cules-o din grădină și o statuetă-războinic, în chip de sceptru.
Care poate fi rolul unui obiect intr-o poveste fictivă? Un obiect, indiferent de formă,
mărime, culoare, utilitate, poate deveni portalul: ce poti face cu un vechi si stricat ceas de damă,
decât să ieși din timp? Ați înțeles: ceasul a fost biletul dus – intors în fantastic. Ceea ce mi s-a părut
ieșit din comun a fost momentul în care limbile ceasului au început să se învârtă atât de repede,
încât Ada a crezut că au dispărut. De ce a prins ceasul „viață” este o întrebare pe care și-au pus-o și
fetițele. Răspunsul poate fi mai simplu decât s-ar crede. Acea acțiune săvârșită de limbile ceasului
avea să indice faptul că fetițele tocmai au trecut granița dintre realitate, că a început călătoria
fantastică în viitor.
Celălalt obiect simbolic este cârciumăreasa. Această floare întruchipează dragostea durabilă,
bunătatea, dorul de un vechi prieten și toate amintirile frumoase legate de o persoană apropiată.
Imaginea Cârciumăresei este adusă in prim-plan ca un amănunt semnificativ, necesar pentru a trezi
amintirile prieteniei, vorbindu-ne astfel despre iminenta călătorie spre adevărurile pe care aveau să
le afle dintr-un simplu joc.
Am ales să vă vorbesc și despre culoarea Adei: indigo, un ton de violet foarte închis și
neașteptat de găsit în garderoba unei copilandre. Indigoul simbolizează combinarea superioară
dintre intuiție si spiritualitate, ceea ce permite accesul direct la înțelepciune. Această culoare face
trimitere la compasiunea superioară, la starea de liniște si pace interioară. Indigoul conferă ființei
umane o stare de hiperluciditate și mai ales simțul responsabilității, ceea ce presupune precizarea,
cu o deosebită claritate, luciditate si discernământ, a scopurilor propuse și, desigur, necesitatea
realizării lor.
Inconștiente de aceste coincidențe, fetele erau atente la Ada, care trasase o linie lungă și, de-
a lungul ei, din 7 in 7 metri, pusese niște semne. Fiecare fată avea să meargă încet în paralel cu acea
linie lungă, iar când ajunge la primul semn, ea avea să arate de 7 ani, la următorul semn, de 14 ani,
apoi 21 și tot așa, până când va ieși din joc in momentul in care îi va fi scris să moară. Ada totodată
stabili o regulă foarte importantă, și anume că nu aveau voie sa spună nimănui felul în care arăta la
o anumită vârstă, și nici la ce vârstă a ieșit din joc.