Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 138

condimentat când cu mâncăruri cât să faci o carte de bucate, când cu felurite droguri de se fumau pe atunci
sau, pur și simplu, cu băutură și jocuri de noroc. De fapt, povestea este despre cât de puțin am evoluat și cât
de vechi sunt problemele de care ne plângem astăzi. Adevarata plăcere de descoperire a poveştii este
accesibilă numai celor ce îndrăznesc să se înfrupte din paginile romanului.
Însuşi autorul declară că impactul asupra publicului este extraordinar de bun acolo unde se temea cel
mai tare: la limbaj. Cartea aduce în atenție bijuterii lingvistice din epocă, dar totul e brodat pe o sintaxă
modernă, astfel că avea emoții mari în privința receptării. „Se citește ușor” e primul numitor comun. E
lăudată autenticitatea atmosferei, e punctat umorul și modul cum sunt realizate scenele dramatice. „[…]
Satana imi căuta sufletul, gândi, nu-l lăsa, Doamne, să-mi bea sufletul, nu-l lăsa… şi-ar fi plâns, dacă ar fi
avut cu ce”…