Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 137

Despre „Zilele noastre mărunte” - sau epoci in dialog la
malurile Dunării
Năstase Irena – Cosmina, clasa a XII-a C
Cezar Amariei s-a născut în 1973 în Ștefănești, Botoșani. A absolvit în 1997 Facultatea de Litere a
Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi şi este jurnalist. A publicat în Adevărul, Ziarul Financiar,
hotnews.ro, a colaborat cu Agenţia de Presă Mediafax şi ProTV. A scris la 16 ani două schiţe satirice
în „Moftul gălăţean” şi o povestire umoristică în revista „Papagalul”. A revenit la ficţiune abia în 2018, când
a urmat un curs de scriere creativă cu Marin Mălaicu-Hondrari, pe care il numeste „tată” al operei sale de
debut, „Zilele noastre marunte”. Este membru al cenaclului gălăţean „Noduri şi semne¨. Pasionat de istorie şi
bibliofil, organizează expoziţii de carte şi hărţi rare.
O împletire calculată, iscusită, dovadă a unui spirit martor al timpului, al recurenţei realelor
probleme ale societăţii contemporane regăsite chiar şi de-a lungul exoticelor timpuri îndepărtate ale secolului
al XVII-lea şi al dorinţei de calibrare a vremurilor destabilizate de boarea neglijenţei, inculturii, prioritizării
caracterului practic in defavoarea intelectualismului, un ton elegiac al constatării ireversibilităţii timpului
pierdut- asta este creaţia de debut a scriitorului Cezar Amariei, „Zilele noastre mărunte”, care a redat în
rândul cititorilor- ale căror sfere de interes le sunt îmbâxite de agresiva propagandă a literaturii de consum a
zilelor noatre- încrederea în forţa de atracţie a prozei, bucuria de a citi şi admiraţia faţă de pasiunea multiplă
a unui creator de roman în ceea ce priveşte povestea trecutului, in special epoca medievală , acest aspect
reflectând valoarea documentară a creaţiei. Se remarcă la nivelul paginilor savuroase ale cărţii, drama
descrisă într-o manieră minuţioasă şi stridentă, suspansul, insolitul subiectului, apropierea faţă de tonul
sadovenian si umorul remarcabil.
Cadrul principal al romanului este sudul Moldovei, în secolul al XVII-lea. Aflând că de 30 de ani nu
se mai tipărea nimic în spațiul românesc, un ziarist englez, care devine la nivelul textului motiv de referinta
al romanului - străinul naiv, aşa cum regăsim şi în proza lui Vasile Alecsandri „Balta Albă” , vede în asta o
oportunitate și vine aici, în urbea noastră, cea de acum câteva secole, cu gând să deschidă o tipografie. Cei
din zonă văd, însă, cu totul altfel lucrurile și il prind în plasa de păianjen a inerției, a inculturii, a
superstițiilor și chiar a violenței. Fără a încărca în vreun fel memoria cu date istorice, e doar fapt divers