Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Seite 131

Ceea ce ar fi finalmente de subliniat este că acest tribut plătit de regizor, prin exces,
propriilor sale intuiţii juste, diminuează, din păcate, din însăşi forţa şi elocinţa ideii. Pentru că
Baltagul, aşa cum spuneam la început, nu ne poate mulţumi doar ca o ecranizare corectă, utilă şi
urmărită cu interes de public. Virtualmente, el trebuia să fie un film mare care — în afară de meritul
cultural incontestabil şi dincolo de calităţile profesionale ale realizării — putea să devină
memorabil, traducând în imagini şi sunete, cu discreţie, cu fidelitate de nuanţe şi de ton, una din
accepţiunile străvechi, profund originale, ale ideii noastre de dreptate şi omenie.
Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, cu toate
că au existat și nemulțumiri cu privire la faptul că o actriță străină a fost distribuită în rolul Vitoriei
Lipan, un rol autentic românesc. Dar, așa cum aprecia Dumitru Suchianu, ''felul extraordinar cum a
jucat Margarita Lozano (...) este un fapt împlinit. Pe care nu îl putem nici ignora, nici, cu atât mai
puțin, defăima.''