NUMĂRĂTOAREA FLORILOR
Oamenti talentaţi în...
Proză
Dedicată memoriei lui Carlos Miguel Correia
– Aemilio! Hei, Aemilio, ia vin-o să vezi! Şi a fost atât de ieftină...
Dona Tomasia Elisabete de Pontes nu chema de fapt pe nimeni, îşi anunţa doar intrarea în camera mică şi plină de fum de ţigară. Bărbatul, aflat în deplinătatea de vârstă a vieţii, se răsuci puţin în scaun :
– Mamă, eşti ca un copil, zâmbi bărbatul cu afecţiune.
– Ia uite ce am cumpărat din Albufeira! Nu-i aşa că e splendidă?! E o floare mai rară şi, când se găseşte, e foarte scumpă. Am avut norocul să o cumpăr la un preţ foarte convenabil. Ce spui?
Priveşte-o, arată atât de delicată, de fragilă şi, totuşi, e o plantă foarte rezistentă. Seamănă cu unii oameni...
Ca să-i facă plăcere mamei, omul luă în mâini ghiveciul şi se ridică de pe scaun mimând curiozitatea:
– Să vedem... Cinci petale de un roşu aprins, mari dar de o formă care nu strică estetica întregului, o tulpină subţire şi deloc înaltă, puţin înclinată în partea de jos într-un unghi de...
– Of, nu şti aprecia o floare. Tu o analizezi, nu o admiri, spuse femeia prefăcându-se supărată. Dacă te-aş lăsa pe acest drum început, următorul pas ar fi să o diseci ca să-i cauţi nervurii.
Schimbând tonul: M-am gândit să o aşez aici, în camera ta, ar mai da puţină culoare încăperii, ce spui ?
– Dar, mamă...
– Nu admit nici un refuz, este nevoie şi de o floare printre... toate câte le ai aici. De fapt consider că în orice încăpere, indiferent de destinaţia ei, ar trebui să fie măcar o floare.
– Iubeşti atât de mult florile...