Doi pantofi şi-o domnişoară,
Într-o vară,într-o seară
Se plimbau fără idee
Pe-o prea uitată alee,
Făr' a sti cu ce durere
Îşi vorbesc trei bănci din faţă.
Zece flori,nu ştiu de care,
Nouă mici,una mai mare
Tot privesc nedumerite
La pantofii domnişoarei
Ce plimbau de colo-colo
Trei culori nefericite.
Domnişoara le priveşte-le-ar uda
Şi le-ar şi creşte
Dar pantofii nu o lasă
Căci e lung drumul spre casă,
Şi nici plasă nu mai are
Că i-ar da jos din picioare...
Doi pantofii şi-o domnişoară,
Într-o vară,intr-o seară...
Ne-am reîntâlnit acum o vară
Pe-un drum ce ne aparţinea,
Şi ne-am oprit,
Şi ne-am zâmbit,
Şi ne-am vorbit în mare goană.
Ţi-am spus că plec tot mai departe,
Cu ochii trişti mi-ai spus:''Mă bucur,
căci imi faci rău cand eşti aproape''
C-o lungă,surdă-mbrăţişare
Ne-am despărţit şi fiecare
S-a dus pe drumul lui,agale,
Sperând sa nu ne mai reîntâlnim.
Ne-am reîntâlnit acum o vara
Pe un drum...
Poezii scrise de Beatrice Al-Badi
Doi pantofi şi-o domnişoară
Acum o vară