Iubito,ai îmbătrânit...
Ca un mecanic priceput, timpul, a înşurubat
O serie de piuliţe care spun poveşti surde şi triste
În ochii tăi de un maro accentuat.
Pe părul tau, cândva prea negru,
S-au adunat, aşa treptat,
Mulţi fulgi de stres ce par s-alcătuiască
O iarna grea a visurilor tale.
Îţi tremură fiinţa-ntreagă la simplul gând
Că moartea,de viaţa te dezleagă.
Iubito,ai îmbătrânit...
Şi-n tinereţea ta ai tot iubit
Fiinţe dragi, neînţelese,
Cu suflet grav şi gânduri dese
Şi-ai tot sperat...
Ai tot sperat să-ţi fiu alături
Dar iată-mă aici,departe,
Şi tu acolo,aşa bătrână,
Cu frumuseţea ta aparte
Te-ndrepţi spre locul de ţărână.
Iubito, ai îmbătrânit...şi totuşi
Pari tânără ca la-nceputuri.
Din depărtare îţi trimit
Buchet de fluturi nemişcaţi,
Căci ai să pleci cum ai venit
Într-un ţinut îndepărtat.
Iubito,ai îmbătrânit...