Vreau să vin la tine
Mâinile tale cleste de jar
mă cercetează iar si iar
sunt ca niste sabii de foc
ce joacă un joc.
Ele imi dau fiori teamă
sunt curioase ma infioară
ma ard ca o pară.
Trupul imi este străin mie
în mâinile tale sunt o jucarie.
Cerul mă privește
e trist fără stele si gol
șarpele ne-ntinde un măr
un liliac mi se-ncurcă în păr.
Mușcăm pe rând din mărul oprit
e otravit.
Roșesc pentru prima dată
tu esti baiat, eu sunt fată.
Mă simt întinată.
Aud zăvorul ce-nchide poarta grea
a Raiului în care nu voi mai putea
de astăzi intra.
Voi sta în veșnicie fară Lumină
O altă Eva ce este de vină
umbrită de lună si arsă de soare
In nemurire o muritoare.
În pumnii strânși
bolnavi de neputință
mai am puțin din ziua de ieri.
Adun spre seară în nopți de vară
clipele, orele, zilele seci,
amintirile-s calde
mâinile mele sunt uscate reci.
Timpul cum trece
nu pot sa-l culeg
sa-l pun intr-o desagă
pe care s-o leg.
Vreau să vin la tine pe furiș
prin iarba deasă,
cu teamă de coasă
să lași scrisă-n mine
o urmă vie din tine.
Se aprind toate dorințele
odată cu stelele
ca să-mi lumineze
blând nopțile
și stau culcată,
pe nori purtată
de tine mangâiata si sărutată.
Plutesc, plutesc, și te iubesc
pământesc, apoi celest.
Încălzesc iluzii reci purtate-n veci
de minți femeiesti, zevzeci.
Din pomul oprit
gustam fructul otravit.
Zamislit în zori
copilul din flori.
P.S. Daca întreaba cineva de mine
răspund la numele de Femeie
adresa e: undeva în Caleea Lactee.
Păcate
Poezii scrise de Dorina Stoica