Revista Orizonturi Literare Supliment februarie 2014 | Page 14

Nu mai veni !

Mă voi plimba pe malul marii,

Voi asculta murmurul ei.

Mă voi plimba pe stânci de stele

Voi asculta cum cântă cerul.

Nu vreau să mă gândesc acum ,

Nu are rost, nu are sens, totul e fum !

Totul va fi atunci un simplu vis,

Un vis al singurătăţii depline.

Ce eu atunci îl voi trăi.

Departe de lume,

Departe de tine.

S-a dus albastrul cer senin,

Primăvara s-a sfârşit

Te-am aşteptat în lung suspin:

Tu n-ai venit!

Ah! N-ai venit.

S-a dus şi vara cu nopțile ei,

S-a dus şi câmpul veştejit

Te-am aşteptat pe tine lângă tei,

Tu n-ai veni !

Ah! N-ai venit.

Târziu şi toamna a plecat,

Frunzişul tot e răvăşit

Plângând, pe drumuri, te chemam,

Tu n-ai venit !

Ah! N-ai venit.

In iarna tristă şi pustie,

De mine atunci nu vei mai ştii

Nu mai veni, e prea tarziu,

Nu mai veni!

de Cristea Nicoleta