recenzie
29
„În așteptarea celei ce mă înaripează”
Ion Țoanță – “Echinocțiu fragil- Editura „Singur” 2015
Am certitudinea că la naștere, fiecare primim pe lângă Îngerul păzitor și un Spirit creator. Purtăm cu noi acel talant primit întru împlinirea menirii ce ne-a fost dată pe acest Pământ și anume aceea de a deveni nemuritori asemenea Lui, celui Nemuritor.
Fără dor și poate,Ion Țoanță a fost înzestrat cu darul scrierii în versuri. Izvorul din care își adapă înspirația este eterna, fascinanta minunată dragoste pentru femeia ce face să se miște roata lumii.
Cel de-a doilea volum de autor al poetului mai sus amintit poartă numele „Echinicțiu fragil”,și a apărutanulacesta la prestigioasaeditură “Singur” din Târgoviște.
Cuvântul înainte “spre o metaforică pornire” scrischiar de autorul volumuluieste o doar aparentă explicitare a continuării demersului poetic început cu „Templul devenirii noastre”. Mai degrabă o invitație de a pătrunde în universul său poetic plin de iubire, această pagină de proză ne demonstrează că poezia și proza pot merge împreună și pot trece dintr-una în alta fără nici un efort atunci când autorul e plin de har creator.
Dar să intrăm fără teamă (ne este permis) în intimitatea trăirilor afective ale poetului ale cărui sentimente au culoarea, temperatura și consistența anotimpurilor dar și a timpurilor ce tot vin și se tot duc. Între un echinocțiu și un solstițiu iubirea este mereu aceiași fără timp, fără loc și fără astâmpăr.