interviu
35
“Nu am teme preferate, deși cele existențiale cred că se regăsesc cel mai des în poeziile mele. Poeziile sunt stări pur și simplu! Am scris poezie pentru copii, poezie patriotică, am scris despre iubire, despre viață și moarte, despre prezent, cam despre orice, inclusiv am încercat să scriu epigramă și haiku. De ce ? N-aș putea să-ți spun. Nu mă așez niciodată la masă propunându-mi să scriu. Ideea vine pur și simplu. Câteodată o aștern dintr-o suflare și e foarte bine, alteori, reiau și prelucrez sau renunț la poemul respectiv fiindcă se mai întâmplă și așa. De multe ori sunt stări conflictuale, războiul cel mai mare fiind acela dintre mine și mine. Scriu inclusiv proză”.
“Doamne, e foarte, foarte greu să spun pe cine admir! Nici nu vreau să fac un astfel de clasament! Începând cu clasicii români și străini ( și nu numai cu ei ) am descoperit o lume fantastică. M-am modelat și m-am îmbogățit din fiecare lectură, cu fiecare vers citit. Ai să râzi, dar, pentru mine Internetul, facebook-ul, dincolo de neajunsurile lor, mi-au oferit o șansă enormă: aceea de a cunoaște și de a interacționa cu alți oameni care scriu și o fac foarte bine, m-a conectat la prezent. Lumea în care trăiesc eu e o lume destul de mică, în care fenomenul cultural nu prea există ( din nefericire ), pășesc foarte puțin în afara lumii mele, deci, aș fi pierdut foarte mult. Așa am cunoscut oameni, am legat prietenii reale și virtuale, am putut să fac schimb de cărți și de opinii, am acces la reviste literare, pe care le citesc cu plăcere și, în care, îmi doresc să mă regăsesc cândva, pot să primesc și să ofer ( dacă e cazul ) un sfat”.
În planurile sale de viitor se regăseşte poezia de care nu vrea să se despartă niciodată. Îi este cel mai fidel camarad în călătoria sa. Prin muncă, perserverenţă şi ambiţie ştie că va reuşi în tot ce îşi propune.
“Am luat întotdeauna lucrurile așa cum au venit. Nu îmi fac planuri dinainte. Ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla oricum, dacă nu…Scrisul, poezia vor fi mereu parte din mine. Desigur, aș fi ipocrită să spun că nu-mi doresc să las o urmă. Îmi doresc! Cred însă că, pentru asta trebuie să muncesc mai mult și să fac mai mult. La mine a existat și există mereu o problemă: neîncrederea în propriile-mi forțe! E un demon cu care mă lupt în fiecare zi”.
Poezia o poţi simţi şi cunoaşte în multe feluri, însă ea este un simbol şi o valoare neştirbită. Deşi au avut loc multe schimbări în domeniul literar de-a lungul timpului, Ioana Burghel dezvăluie faptul că poezia adevărată va rămâne mereu cea care denotă originalitate şi în care sensibilitatea se împleteşte cu profunzimea.