Partea senină, partea bună, partea curată. Desigur, adevărata poezie a venit mai târziu. Sau, a venit cu fiecare an pe care l-am traversat”.
Despre calea de a ajunge la sufletul cititorului, poeta a vorbit într-o manieră deschisă reliefând însemnătatea versului atunci când este scris cu sufletul, căci numai atunci versul deţine o greutate şi poate atinge inimile celorlaţi. Sinceritatea este aspectul cel mai important.
“Pe cititor nu trebuie să-l minți, să încerci să pari altceva sau altcineva decât cel care ești. Eu cred în puterea de analiză a cititorului, cu atât mai mult cu cât el vine din toate categoriile și mediile sociale. Îi datorezi cititorului tău respect. Nu cred în poezia care se scrie pentru o anumită categorie de cititori, respectiv cea avizată. Ce înseamnă avizat? Cine spune că un medic sau un inginer sau un muncitor nu este capabil să înțeleagă poezia ? Dacă ajungem să credem asta cu adevărat, atunci nu văd pentru ce ne mai străduim să ajungem în cele mai bune edituri și librării, pentru ce lansări de carte, pentru ce dorința de a avea o carte cu numele tău, când ar fi mult mai simplu să îți trimiți manuscrisul direct celor câțiva oameni despre care tu crezi că te pot înțelege sau faci direct schimb doar cu aceștia ? Atenție! Nu vreau să înțeleagă cineva din asta că sunt împotriva criticii. Nu sunt! Dimpotrivă! E nevoie de specialiști fiindcă se scrie mult, în toate genurile și în toate felurile. Întotdeauna există niște oameni mai capabili decât tine și mai instruiți de la care e bine să accepți sfaturi. Aici , însă, discuția e lungă și nu-mi propun o dezbatere. Cei care au dragoste față de cuvântul scris, îl vor înțelege . E ca în viață, dacă respecți oamenii din jurul tău, îi privești, îi înțelegi și nu-i judeci, vei ajunge și vei rămâne în sufletul lor. Nu trebuie să te străduiești să scrii! Însă, ca să ai ce transmite trebuie să muncești, în sensul că, trebuie să citești permanent, să fii la curent cu ceea ce se publică, să fii atent la ceea ce se publică, fiindcă nu e totuna și atunci, toate astea, cumulate cu harul și trăirile tale, nu au cum să rămână fără ecou”.
Ioana Burghel descrie misiunea poetului ca fiind una covârşitoare. Poeta mărturiseşte că nu îşi poate imagina viaţa fără poezie, fiindcă numai poezia este cea care aduce culoare pe firmamentul existenţei sale. În poet vede o fiinţă specială care trăieşte mult mai intens fiecare moment al vieţii, cel care se dăruieşte lumii având un scop nobil.
“Dincolo de harul și de darul său, poetul e o ființă. Diferența vine din faptul că, orice îl atinge din exterior, il afectează mult mai mult decât pe ceilalți oameni. Resimte durerea și bucuria cu mai multă intensitate, din acest motiv fiind mult mai vulnerabil. Poetul se dăruiește lumii cum se dăruiește lumina și apa și pâinea. Conștient sau inconștient ne hrănim din cerul și pământul poetului. Nu-mi pot imagina o lume fără poeți și poezie!”.
Cât despre temele abordate în versurile sale, poeta nu s-a limitat doar la anumite aspecte, ci a încercat să cuprindă o gamă diversificată şi să scrie versuri chiar şi pentru cei mici. De asemenea, Ioana Burghel scrie şi proză.