PROZA
44
- Hei... domnul Connor Narcis Tunning, directorul institului de astronomie și astrologie al orașului Fallingstar, unde este?
Iar mi se adresă acel om straniu, dar de data asta mintea mea era capabilă să reacționeze, deși corpul nu-mi era capabil de nimic în acel moment și îmi amintisem de un inel pe care tata mil dădu-se pentru vizitatorul neașteptat de pe deal. Și involuntar băgasem mâna spre buzunarul hainei și scoasem inelul pe care tata mi-l dăduse o bucată de metal fără vreo valoare materială dar care reprezenta speranțele mele pentru atunci.
- Uitați... Mă bâlbâiam de frică se părea că până și simțul vorbirii îmi fusese afectat.
- Ce avem aici... Se miră vizitatorul observând mai cu atenție inelul, cum a putut nu-mi pot explica dat fiiind bezna în care ne aflam.
- Frumos inel.. Când acesta termină de vorbit nu-mi mai găseam inelul pe care-l ținusem în mână. Preț de câteva clipe scotocema iarba din jurul meu cu mâinile cu speranța că probabil căzuse dar privind la misteriosul vizitator care admiră ceva ce strălucea în razele moc ale ciudatei sale comete care era chiar Amnesia.
- E.. al tău..? Apăru dintr-o dată vizitatorul care era atunci la aproximativ 50 de metri distanță de mine, dar cum ajunse într-o secundă în fața mea, dar întunericul din jur mă împiedică să-i văd fața.
- Da...
- Atunci cine ești de ai inelul lui Connor la tine...? Mă întrebă ușor suspicios vizitatorul.
- Sunt fiul domnului Connor Tunning, Drake...
- Atunci... care e numele mamei tale?
- Gretchen, domnule...
- Gretchen și Connor în sfârșit... ați făcut ceea ce vă era destinat. Ridică ochii spre cer și zâmvi satisfăcut misteriosul, cu toate că chipul său nu i se putea vedea râsul său denota faptul cum că zâmbea.
- O... unde îmi erau manierele... mă numesc Samuel Lowcroft.. călătorul și păzitorul dimensiunilor aflate în Universul Creațiuniii.
- Stai.. puțin.. tu ești Samuel Lowcroft... acel Samuel Lowcroft care a dispărut acum mulți ani pe muntele Elbow din Elveția? Întrebam eu de-a dreptul șocat, nevrând parcă a crede cele auzite.
- Da.. chiar el... se pare că identitatea mea încă nu a dispărut din mintea oamenilor.. Odată ce sfârși de zis acele cuvinte, se întoarse spre cometă care atunci se făcuse cât o minge de fotbal.
- Amnesia parcă trebuia ca nimeni să nu își amintească de mine după răpirea de pe munte?
- Cu cine vorbești? Întreb eu care mă uitam să văd dacă cumva mai era vreun alt vizitator căruia Samuel îi vorbea dar, din nefericire nu era nimeni și atunci ajunsesem la concluzia că Sam era nebun, dar dacă Sam era real, înseamnă că și eu eram pesemne nebun.
- O... anii ăștia departe de pământ m-au făcut nepoliticos... Drake Tunning ți-o prezint pe frumoasa mea tovarășă de călătorii Amnesia Prima.
Eu priveam uimit și mă întrebam dacă totul era un vis sau se întâmpla totul aievea, însă dat fiind că eram singur și la mâna acelui care era sau pretindea că era Samuel Lowcroft sau cine era, nu-mi permiteam să fac o impresie sau mișcare greșită, căci probabil aș fi fost în pericol.
- Încântat...
- Se pare că nu e dornică să vorbească.. Încercam să ridiculizez acea chestie ciudată însă totul luă o întorsătură deopotrivă total neașteptată de-a dreptul.
- Hmm... ai dreptate aici.. călătotia de sute de milioane de ani lumină o face morocănoasă pe Amnesia dar și datorită cortexului tău cerebral inferior care nu este capabil să recepteze undele tahidioniene emanate de Amnesia care îi trasmit emoțiile și gândurile, dar âine am un sintetizator anorekic de unde tahidioniene odată ce ți-l pui pe cap vei putea să auzi fiecare gând al Amnesiei.