PROZA
40
- Mamă.. ce s-a întâmplat de ce nu v-am găsit aici când m-am întors.. și tata... ce e cu el, de ce e la spital? Șirul de întrebări pe care le aveam în acel moment părea să fie nesfârșit însă vocea mamei mă făcu să-mi astâmpăr întrebările pentru alte moment.
- Drake, ascultă-mă știu că acum ai destul de multe de întrebat și te asigur că atunci când vei mai dori să afli răspunsul la întrebări ți le void a, dar acum cei mai important e că în acest moment tatăl tău se află într-o stare gravă la spital și dorește să te vadă neapărat în acest moment.
- În acest, moment, chiar acum?
- Da, fiule și... era să uit tatăl tău a pomenit ceva de o geantă din dormitorul nostru, a zis că e important să o aduci la el.
- De ce?
- Nu știu, fiule.. nu a vrut să îmi spună a zis că numai tu vei înțelege.. În fine grăbeștete fiule numai zăbovi tatăl tău trebuie să intre la secția de operație peste o oră dă înainte de asta ține morțiș să te vadă.
- Mă voi grăbi cât de mult voi putea. Odată ce terminăm de sfârșit aceste cuvinte mă îndreptam spre bicicleta pe care o lăsasem lângă peretele exterior al casei parcă presimțind că voi avea nevoie de ea nu am dus-o în garaj. Am urcat pe ea și mi-am început drumul în ritm alert spre spitalul McIntire, drumul nu era aglomerat chiar deloc doar câteva mașini care-și parcurgeau traseul regulat fără a avea viteză prea mare sau prea mică permițând astfel deplasarea ordonată a șoferilor, pietonilor și în cazul meu bicicliștilor iar în scurt timp ajunsesem la spital, unde îl găsisem în fată pe domnul professor Willes.
- Bună seara, domnule professor!
- Bună seara, domnule Drake.. se pare că ai noroc.. mâine nu vei mai da examenul. Încercă să învioreze atmosfera domnul professor încercând să spună ceva amuzant, ba chiar acesta încercă să schițeze un zâmbet, dare u eram mult prea îngrijorat pentru tata însă deodată îmi apăruse în minte acele observații și studii ale tatei referitoare la Amnesia și profitam de ocazie pentru al întreba pe professor.
- A... Domnule Willes am găsit ceva printer lucrurile tatei.. Încercam să deschid subiectul ușor rușinat că eram pus în situația de-a vorbi ca la egal la egal cu profesorul meu.
- Să văd.. Atunci pe loc profesorul mi-a luat din mâna observațiile și studiile tatălui meu și analizâmdu-le cu atenția folosind stilul său științific profund când era vorba despre cosmos sau astronomie, astrologie în general, începuse să zmbească ușor tardiv.
- Hmm.. Ăsta e studiul pe care eu și tatăl tău îl făcusem când încă îmi era elev, despre o anomalie Amnesia.. ăsta era numele.. de unde ai făcut rost de el.
- Din geanta tatei..
- Am înțeles spiritual cercetării te-a îndrumat și până la geanta bietului tău tată. Îmi grăise profesorul zâmbind.
Și cred că spiritual de cercetare te-a împins până aici ca să afli mai multe nu... De unde să încep.. acum mulți ani când eu tatăl tău și regretatul Samuel Lowcroft eram pe muntele Elbow din Elveția am observant toți 3 pe cer ceva straniu... Pe cer în mijlocul Ursei Mari se afla un ciudat punct mov care era la perfecție o stea aflată la milioane de ani lumină dar care în următoarele momente se deplasă asemeni unei comete teleghidate, ultima ei reprezentație constând în traversarea cerului nopții razant asemeni unei stele căzătoare, după care aceasta redevenea steaua din mijlocul Ursei Mari, în mod bizar. Mulți oameni au presupus de asemena că au văzut Amnesia dar în mod ciudat toți au fost descoperiți că având stări de sevraje și pierderi de memorie..
- Dar Samuel Lowcroft. Ce s-a întâmplat cu el?