PROZA
39
descoperire așa de revoluționară precum o cometă mov, și mai ales o descoperire așa de important ar trebui să fie subiectul unei cercetări de amploare și mi-a zis după ce mi-a analizat cercetările a observat cum că această cometă apare odată la 40 de ani iar momentul când va apărea va mai abia la tot acest timp și știința nu poate să aștepte atâta timp, ea trebuie să progreseze într-un fel sau altul iar asta înseamnă că știința nu-și poate permite să întârzie la dorința oricăruia dintre noi. Altfel spus nu există niciun dubiu nimeni nu va lua în considerare comena Amnesia.. Îmi cer iertare domnule Willes dacă nu am putut să fac ca efortuirle noastre depuse de atâta timp să aibă un rezultat clar, dar cel puțin astăzi la ora 21.30 am calculate cu calculi foarte precise de-ar fi să subliniez, cum că Amnesia îşi va face vizibila prezența pe cerul nopții de pe orice punct de pe pământ iar la 21.55 această asemeni unei stele călătoare va scruta razant cerul urmând astfel să-și poată lua adio și să așteptăm revederea cu aceasta peste încă 40 de ani.
Totuși drept să vă spun această cometă mi-a atras atenția încă din perioada studenției când Samuel Lowcroft prietenul și colegul meu a dispărut subit pe creasta muntelui Elbow, din Elveția în prima noapte când remarcasem straniul punct mov care nu-și găsea absolute nicio explicație logică. Dispariția lui Samuel a rămas un mister până azi, munca începutp de el și cu mine nu o voi lăsa să fie neterminată.’’
- Domnul Willes, a... fost profesorul tatălui meu.. cum se poate.. Cine-I Samuel Lowcroft.. și care-i treaba cu cometa Amnesia... Multe întrebări nu-și aveau răspuns în acel moment și privind în studiile și observațiile tatălui meu am constata următoarea imposibilitate, Amnesia de fapt era o stea care călătorea prin galaxie asemeni unei comete. Acest adevăr năucitor m-a șocat de-a dreptul, nu puteam să cred asta.
- Nu.. nu.. nu se poate.. asta e de-a dreptul imposibil... și imediat picioarele își pierduseră din tărie și mă prăbușisem pe un fotoliu aflat în preajma patului și scăpând scrisoarea tatălui meu începeam să cuget în gândul meu și revenindu-mi în simțiri luasem din nou scrisoarea tatei o recitisem din nou, nevrând a crede cele citite cu proprii mei ochi și urmând fiecare cuvânt indiciu cu indiciu am reușit să înțeleg observațiile tatei și să ajung la o concluzie uimitoare Amnesia era o stea de zece ori mai mare decât steaua noastră și se deplasa prin cosmos asemeni unei comete însă având o traiectorie precisă întorcându-se automat asemeni unei mașini teleghidate spre central Ursei Mari. Începusem să fiu curpins de un soi ciudat de sentiment de ceva total neașteptat și când începusem să fiu copleșit de oserie de gânduri și întrebări se auzi deodată telefonul de pe noptiera din camera părinților mă trezise preț de o clipă din aparenta mea reverie și eu mă îndreptam spre telefon.
- Alo, familia Tunning.
- Drake? Se auzi o voce cunoscută care nicicând nu mi se părea până atunci mai plăcută.
- Domnule Willes, dumneavoastră sunteți?
- Da... Drake eu sunt.. am sunat în legătură cu tatăl tău..
- Ce-I cu tatăl meu?
- Hmm... se află la spitalul McIntire.
- Cum..
- Drake.. lângă mine se află mama ta, vrea să vorbească cu tine.
- Drake.. sunt eu.. mama ta..