CONDEIUL INIMII
14
Când vorbeşte despre poezie, Ilarion Boca se simte binecuvântat şi poate atinge armonii care îi fac sufletul să vibreze în acorduri înălţătoare. Versurile îi sunt un zbor de regăsire către sferele celeste, acolo unde poate cunoaşte rostul său pe pămînt şi poate aduce lumina care înseninează planul teluric. O aventură a spiritului prin care îşi găseşte echilibru, poezia este acea putere prin care fuzionează sublim cu Universul “Poezia este starea mea de a fi şi de a exista. Poezia este modul în care mă pun de acord cu armonia universului. Aşadar, este firesc să vă răspund că pentru mine, poezia este o aventură a spiritului dincolo de concretul cotidian, într-o lume mai bună, mai dreaptă şi mai plină de lumina vieţii.
Această aventură îşi are determinismul în nevoia spiritului de a se defini pe sine şi de a-şi găsi echilibru în finalitatea acţiunlor şi idealurilor proprii. În acest sens, putem spune că omul nu inventează poezia, ci îi urmează calea. Poezia există de la începuturile lumii în armonia universului. Omul doar o percepe şi, dacă are sensibilitatea necesară, îi urmează calea plină de mister.”
Poetul îşi aminteşte cum a început călătoria sa în lumea versurilor la o vârstă destul de fragedă. De atunci, a scris necontenit împlinindu-şi menirea. “Primul poem l-am scris la vârsta de 9 ani. Era o naivitate, în deplin acord cu vârsta mea de atunci. Dar...pentru un om avizat, putea să însemne ceva.”
Când scrii cu sufletul aşa cum face şi Ilarion Boca, emoţia şi sensibilitatea se transmit cititorului şi astfel misiunea se îndeplineşte iar versul atinge inimile celorlalţi. Există o poartă către inima fiecăruia pe care dacă şti să o deschizi reuşeşti să pătrunzi în profunzimea lumii lăuntrice a fiinţei. Dar sunt şi anumite criterii prin care poţi atinge sufletul celorlalţi. “ Pentru a pătrunde în inima cititorului, cred că este nevoie de abilitatea unui maestru şi de sinceritatea unui copil. Apoi, trebuie să ştii ce vrei: ori faci poezie demonstrativă, arătându-ţi abilitatea de a răsuci cuvinte cât mai sofisticate şi mai preţioase, ori urmezi calea firească a poeziei, surprinzând dinamica stărilor noastre de tot felul, cu surâsul sau cu lacrima sincerităţii în flăcări”, a mărturisit poetul.
Inspirat uneori de mari nume ale literaturii române şi străine, Ilarion Boca i-a admirat pe cei care au adus ceva nou şi deosebit pe firmamentul creaţiei artistice. Le-a urmat exemplul avându-i drept model şi a crezut cu tărie în pasiunea sa pentru care s-a dedicat cu toată iubirea.