Călătorii
Crâșmar Raisa-Maria
Veniți acasă călători pribegi!
Ani de-a rândul trec și de fiecare dată vă doare,
Când vedeți un ultim apus de soare,
Pe pământuri românești.
Stați, rămâneți cu noi la masă,
Cu copiii voștri prea iubiți.
Pentru că destul vă amăgiți
Străinătatea nu e acasă!
Unde mergeți? Să munciți...
Sclavi vă faceți iar și iar,
Gânduri și vise lăsați moarte
În amintirea fiilor voștri rătăciți.
Voi, români din lumea mare,
Care stingheri alergați după un ban,
Voi, cei cu sânge aprig de roman,
Veniți acasă, lipsa voastră pe toți ne doare!
Nu vă vrem sub bâta unui tiran stăpân,
Nici sub povara zilelor din altă parte.
Nu vă vrem sub vorbe mincinoase și iluzii deșarte,
Haideți acasă, popor de iubire flămând!
Orizonturi Literare / octombrie 2013 39