- Cine e?, a întrebat bunica.
- Sunt eu, Scufiţa Roşie. Ţi-am adus un pachet.
- Apasă pe clanţă şi intră, draga mea. Sunt bolnavă şi nu mă pot ridica din pat.
Intră lupul înăuntru, s-a repezit la bunica şi a mâncat-o.
După ceva timp, foarte ameţită de cap, soseşte şi scufiţa la casa bunicii şi de-ndată ce intră pe uşă observă ceva ciudat la bunica.
- Bunico, de ce ai ochii aşa mari?
- Să pot citi textele pe font mic.
- Dar de ce ai urechile aşa mari?
- Să mi se-aşeze căştile Dr.Dre mai bine.
- Dar de ce ai mâinile aşa mari?
- Să pot folosi tastatura qwerty de la telefon mai bine.
- Dar de ce ai gura aşa de mare?
- Să te pot mânca mai bine.
Şi hap. Lupul a măncat-o pe Scufiţa Roşie.
După câteva minute, acesta se pune la somn. Avea burta plină, abia dacă mai putea să mai scoată un sunet pe gură. Trece vânătorul prin apropierea casei şi aude un sforăit îngrozitor. Acesta se apropie de geam şi îl vede pe lup înăuntru. Deschide uşa şi îl vede pe lup cu burta pân' la gură. Scoate telefonul cu sistem de operare Android din buzunar, porneşte aplicaţia XScanner şi scanează burta lupului. Vede înăuntru două corpuri şi-şi spune-n gând: "E bunica şi Scufiţa, trebuie să fac ceva".
Scoate cuţitul, începe să-l cresteze pe burtă pe lup şi de-odata iese la lumina Scufiţa şi apoi bunica acesteia. Împreună decid să umple burta lupului cu pietre, pentru ca atunci când se trezeşte, să aibă o surpriză.
Îl scot pe lup afară şi încep să-i umple burta cu pietre şi apoi vânătorul se pune şi-i coase burta la loc.
>>> Poveste
18 Orizonturi Literare / Noiembrie 2013 3