-Câtă tristeţe în aceste gânduri, draga mea, îmi spune el ca şi când i-ar părea rău dar strălucirea din ochii negrii ca noaptea îl trădează. Nu îl cunosc de mult timp şi de multe ori am senzaţia că e numai în mintea mea dar penele negre ca cele din aripile lui care se găsesc prin camera mea de fiecare dată când vine, nu au explicaţie . Cine ştie? Poate că le aduce vântul când las fereastra deschisă sau poate că este doar o altă poveste din imaginaţia mea care zboară peste tot.
- Gândeşti prea mult, îmi spune de data aceasta cu zâmbetul pe buze în timp ce se aşează pe bancă lângă mine. Nu îmi amintesc să-i fi spus că poate sta dar de fapt niciodată nu i-am spus.
- Ce e rău în a avea gânduri triste? Gânduri care plâng…
>>> Proză
12 Orizonturi Literare / Noiembrie 2013 3