INTERVIU
21
- Fiind un fapt arhicunoscut că sunteţi întocmai foarte modest, în ciuda faptului că se găsesc peste tot (adjective) superlative la adresa şi opera dvs., care continuăperpetuu (întocmai de aceea? Posibil..) confundându-se cu toată viaţa dvs., înnodându-se în fapt chiar cu un istoric întreg al omenirii. Cum de reuşiţi atât de bine să va găsiţi resursele de a continua şi la această vârstă onorabilă(77 de ani)? Asta cu atât mai mult cu cât ştim că aţi avut prieteni dragi… ce vă înţelegeau poate mai mult decât un public pestriţ, ‘stufos’ sau diplomatic?
Maestro Eugen Doga: Eu cred că omul nu îmbătrâneste!! Chiar fizic. Îmbătrănește doar conștiința sa, filosofia concepției sale. Eu nu o singură data mi-am rugat prietenii să excludă din vocabularul lor cuvintele ”vârstă”, ”bătrânețe”, ‘’oboseală’’, e.t.c. În fiecare din noi zace atâta energie neexplorată, că uneori ea poate face minuni, dar noi nici nu bănuim, că avem această forță. Da, eu am avut și am prieteni buni și devotați. Nu mulți, fiindcă pritenii cer și ei atenție, timp. Da de unde să-l iei pe acest domn enigmatic numit - timp? Am și dușmani.. Mai bine zis - trădători. Chiar acele persoane de la care nu m-am aşteptat, pe care la timpul lor le-am ajutat să facă studii și chiar carieră. Pe aceste persoane eu le exclud din viața mea, de parcă ei nici măcar o dată nu au fost să le văd în viaţa mea, și mă întorc la prietenul meu cel mai bun și devotat ce se afla în interior - la Sine. Deci,mă refer la rezervele acelea care abia așteaptă să vină în ajutor. Dar și Dumnezeu cred că nu mă lasă la nevoi, fără Mila Sa.
“Eugen Doga este recunoscut la nivel internaţional, alături de George Enescu, ca unul dintre cele mai mari nume ale muzicii clasice.” – Breaking News
Referitor la public pot spune, că mă cunoaște foarte puțin și nu întocmai real, precum sunt eu cu adevărat. Eu nu am fost capabil să adun bogății materiale. Pentru mine cea mai mare bogăție sunt copilașii pentru care scriu mereu, dar ”nenii” și ”tanţele’’ nu mă ajută prea mult de a ajunge la urechile lor aceste cântece. O deosebită plăcere o am de la oamenii în etate, ce vin pe scenele de pe timpul diferitelor festivaluri artistice de amatori cu nepoțeii și nepoțelele lor, ținându-i de mânuțe. Primii întineresc prin empatie, iar micuții se maturizează. Fericireaîi cuprinde atunci pe toti aceia din ambele extreme ale vieţii. Pentru mine este o mare bucurie de a fi în juriu la asemenea sărbători artistice la care particip mai mult de peste 20 de ani. Eu îmi culeg bucuria din bucuria lor. Eu mă fac mai bogat și mulțumit de încrederea pe care mi-o oferă acești omuleţi, ce fac primii pași în viață, aceia care abia încep a merge, dar și cei care abia merg sub greutatea anilor trecuți..
“Muzica este pictura orbilor.” - Valeriu Butulescu
Iar referitor la modestie: eu sunt om normal, așezat, cu izbucniri uneori, demn și nu doresc să fiu extravagant cu orice preţ!
- Mă bucur, maestre, este de-a dreptul înduioşător! Se ştie că, pe lângă cei dragi care-i susţin pe artişti, în genere,pe lângă prieteni, oamenii de suflet, cele mai puternice motivaţii de creaţie sunt – muzele! De cele multe ori, numai luată una singură, ea este confundabilă cu una din cele enumerate, dar fără a lua o formă fizică, concretă, ci una esenţială, abstractă, spirituală, cred… ale dvs., Maestro, ne puteţi spune cam care sunt ale dvs.?
Maestro Eugen Doga:…Muza numărul unu este cea virtuală, aceea care vine din ”combustibilul” dat de Dumnezeu. Dar, dacă o să stai și o să aștepți ”muza”, anume că-ți va veni și te va inspira, nu mai faci nimic. Dacă chiar vine această muză, precum iubita, iubitul, ocupă-te de ei și lasă în pace creația. Creația e într-un felegoistică, corupătoare.. ca și femeia: ea nu suportă pe altcineva alături de sine, sau să fie schimbată cu altcineva?! Sunt și excepţii. Ca și în oricare latură a vieții nu există nimic absolut perfect... Dragostea lui Mihai Eminescu, de exemplu, a-și caracteriza-o ca o dragoste virtuală, o emanaţie spirituală ivită dinspre pământ şi mergând spre cer, nu prin acele fibre optice, apropos... :) Căci, ea a fost pornită de la persoane fizice reale, emanată şi extinsă între pământ și univers, în schimb, Veronica Micle, a suferit o dragoste fizică pământească, concretă, reală, pornită și adresată persoanei reale, a omului Mihai palpabil, căci era şi frumos de altfel.