poezii
45
PORTRET (DEZ)IDEALIZANT
de Angi Cristea (Dumitrescu)
în sud este un incendiu troian
ard mamuții de fier spectacular
Sufletul orașului se dă în balansoar
cenușa plutește vulturește
peste orașul furnicar
tu urci la ultimul etaj acela
unde norii sting lumini
s-a defectat liftul și suntem ca doi străini
ești născut să deschizi ferestre melodioase
suflete vaste
să execuți lapidar inimi străvezii
din ziare tipărite cu sânge plebeu
eu îți văd aura ante portas
călăre pe elefanți
și (re) cunosc particulele nomade
ale sufletului meu
în praful care te îmbrăca maiestuos
ochii mei au logica lor
pictează umbra iubirii la indigo
ca o piramidă de nisip pe o mare agitată
amprenta vorace a mâinilor mele
se lipește de soare ca de infinit
absoarbe tiranic lava rubinie
tu salvezi vieți pe bandă rulantă
ego-ul tău se sinucide public imperfect
în timp ce în pieptul tău bat inimi
salvate concret
între noi corăbiile miros a furtună
întunericul arde podul primitiv
ne iubim ca în Catargina
printre ruine de stele demonic
apărând ultimul zid cel agonic