Fă-te cerule oglindă
Şi să văd in luciul tău
Care suflete colindă
Şi la care le e greu.
Fă-te norule alinturi,
Să cuprinzi in puf tău
Suflete in multe chinuri,
Ce se-ntunecă de greu.
Iar tu soare fă-te zeu
Să arzi tot ce este rău,
Luminând apoi adâncuri
Să-ncălzeşti tot ce e greu.
Greul arde foc si pară
In sufletele-ntristate,
Vreau din toate să dispară,
Nu se-ntoarcă niciodată!
*
Stau adesea şi mă-ntreb
Dacă, norule, tu simţi
Când mie imi e mai greu
De apari şi mă alinţi.
Şi mă ploi cu trandafirii,
Muzică imi picuri dulce
Şi imi dai culoare firii,
Iar eu greul mi-l pot duce.
Autor: Liliana Stoinel-Voichescu
Urme de paşi, pe galbenul ud
Al plajei scăldate în soare,
Se vaită încet, de-abia se aud,
Oftând după tălpi de picioare.
Copii nedoriţi, ai trecerii lor
Lăsaţi pe nisip ca să moară,
Aşteaptă cuminţi un val trecător,
Ce udă nisipul, îl spală.
Uitare s-aşterne pe urme de paşi,
Iar tălpi nu mai vor să se-ntoarcă
La micii orfani, pe plajă rămaşi,
Ce-acceptă tăcuţi a lor soartă.
Dar urme de paşi totdeauna vor fi,
Dovezi, ale trecerii noastre,
Destine şi vieţi de val vor pieri,
Uitate, ca urmele noastre.
Autor: Sebastian Salmanis
Suflete grele
Urme pe nisip