Când auzea de calul fermecat
Prințesa rămânea fără cuvinte,
Ea sufletul și l-a învolburat
Atunci cu-n glas ce răsună fierbinte:
-Spune-mi, lac de dor curat,
Calul ce te-a vizitat
Crezi ca e prințul pierdut
Și se plimbă prin ținut?
-Dacă vrei să te convingi
Așteaptă-l seara aici,
Până când va apărea
Și-atunci îl vei admira.
Poate vei descoperi
Tot ceea ce vrei să știi.
Și lângă lac seară de seară sta,
Zeneea aștepta nerăbdătoare
Că în curând iubirea-și va afla,
Iar inima-i era prezicătoare.
Căci într-o seară când veni la lac
Abia se aseză pe iarba deasă,
Venind spre ea în tropot apăsat
Văzu un cal de-o frumusețe-aleasă.
Orizonturi
Literare
Paradisul copiilor
67