- Povestea prințului pierdut
Eu o cunosc chiar de demult,
Însa pe prințul cel vestit
Eu încă nu l-am întâlnit.
Dar de multe ori pe seară
N-a întârziat s-apară,
Un cal alb și maiestuos
Cum n-am mai văzut de frumos.
El coama își apleacă lin
Si plânsul său e cristalin.
Lacrimile sale fine
Ce se contopesc cu mine,
Mi-au lăsat de înțeles
Că e trist și fără sens.
Și c-a fost odinioară
Legat de această țară.
Ca o nălucă apare
Venind în tropot din zare,
Se oprește-aici la mine
Tristețea să și-o aline!
Orizonturi
Literare
Paradisul copiilor
66