Orizonturi
Literare
Proză
Mama Viaţă cheamă la ea valorile şi sentimentele umane, un fel de bine şi rău al omului. Oamenii erau copii cei mari ai Vieţii şi le dăduse în dar câte un sentiment, o emoţie.
Cupidon, copilul nebun al Vieţii lipsea. Avea întălnire cu Prostia! Erau foarte buni prieteni sau iubiţi ? Viaţa nu ştia de idila lor ?! Dura de ceva timp şi prin felul lor de a controla Dragostea mulţi oamenii erau nefericiţi. Trebuia făcut ceva! Dar ce ? Dar cum? Oare săgeţile lui Cupidon erau otrăvite! Nimeni nu ştia !? Vieţii i se ascunsee acest fapt! ?
Cupidon plecase prin Viaţă de tinerel şi lipsea nemotivat de la întâlnirile pe care mama lui le organiza când situaţia era depăşită. E zăpăcitul meu cel dulce !, zicea ea.
Viaţa este o doamnă frumoasă, dincolo de vis! Are mare grijă de ea şi organizează fiecare suflet uman în parte în aşa fel încât totul să fie bine, frumos şi nimeni să nu aibă de suferit.
Copii ei cei mai iubiţi sunt oamenii, sunt favoriţii ei . Câteodată, însă oamenii o supără! Ce copil nu-şi supără mama!? Ea, le arăta drumul pe unde să meargă, fără să le indice direcţia. De fiecare dată pune înainte oamenilor ALEGEREA- drumul pe care să păşească-. Un drum care se deschide cu două direcţii, de cele mai multe ori: Adevăr/Minciună, Bine/Rău, Prieten fals/Prieten adevărat, iubire bolnavă/frumoasă. Totul de multe ori se imparte la doi. ALEGEREA era bine instruită de Viaţă.
Cei mai mulţi dintre oamenii greşeau drumul pe unde să meargă şi se trezeau în faţa unor gropi ce nu puteau fii ocolite. Atunci venea în ajutorul lor PUTEREA de a merge mai departe, pentru situaţiile dificile.
Plini de Regrete, oamenii rugau Timpul să se oprească din mers, pentru a repara Alegerea care se transformase în Greşeală. Timpul, trist se uita la ei şi le spunea:
-
-
-
55