interviu
9
Concluzia e cu miere de albire… Fără literatură de cuțit, literatura română ar fi un căcat de zimbru... Toată literatura vestică o are, iar ei brânzesc la Ceaușescu...
Să ne concentrăm puţin pe pasiunea de a scrie şi operele tale. Când ai simţit "chemarea" şi care a fost prima carte scrisă?
Chemarea nu am simțit-o niciodată. Eu nu am opere. Am laborator de leacuri balcanice și buline ultramoderne. Pentru mine literatura e un căcat. Câți dintre noi nu am vrea să nu ne căcăm. Toți, cred. Căcatul e urât și miroase, dar este ceva zilnic, vital. Trebuie să ne căcam căci, altfel, murim. Așa și cu mine. Trebuie să scriu, căci, altfel, o mierlesc. Dacă nu dau căcatul afară, sunt pa. Căcatul meu literar e ceva bio, ceva sănătos, pe care se poate construi o catedrală literară. Fără E-uri, fără împrumuturi din alte limbi, fără infecți, fără patogen extern.
Prima carte s-a numit DOAR FRAGMENTE DE VIAȚĂ ȘI DANS și este o carte de căcat. Nu e literatură de cuțit, este literatură de căcat. Mă piș pe ea și o blestem să se piardă în negura timpului.
Cu excepţia capacităţii tale intelectuale şi latura artistică scriitoricească, cine sau ce altceva au contribuit la scrierea romanelor "Gayzer" şi "Procto"?
La scriere, a contribuit doar Asmodeus, cel mai pizdos demon din câți există în basmele întortochiate. Și mâncarea bună, bineînțeles. Și, poate, drogurile ușoare. La Gayzer am colaborat cu graficianul Alice Barbu (din Timișoara) pentru copertă, iar la Procto, cu Sandra Coroian, o tânără artistă excepțională, pe care am tot stresat-o cu năzuințele mele și pe care vreau să o corup să mai colaborăm. Ambele ar merita mulți bani pentru munca lor, căci sunt coperți excepționale și vând bine cărțile, dar eu nu i-am deținut. Am plătit amenzi și am mâncat pizza cu blat subțire, d-ai pe mălai. Tone.