Femeia albă, amestecată-n grămada neagră
Albe-s aripile omului, ce acoperă femeia albă
La cap are ghilotina, și tot cântă-n vioară
Pe spinarea de femie, ce la gât, purta o salbă
Se varsă navele, cu tot cu apă din tablou
Ca un rechin ce bântuie într-o pădure
Cum Einstein fuma universu cu un stilou
Copilu , căuta-n salcie, gustul unei mure
Ca o bicicleta ofilită, răsuflă adânc lângă perete
Cum se scurge ceasul, pe o creangă de regrete
Suflete neliniștite, mângaie aceeași balustradă
Și hergheliile de marmură, au aceeași sfânta ogradă
Prins cu lacăte picioare, iti desenezi cheia
Ostenit și înzadar, căci o are doar femeia
Chiar și-un măr mușcă din tine, si cade
De albastru sânge, de regină-n cascade
A picat codru, ce-a sfâșiat bolta cerească
Și oase ce ating buzele crăpate-n spate
Cu pălăria-n cap, oprește lumea ce te calcă
Sărutați, s-au găsit, doi scheleti cu afinitate
Sărutându-se lumânarile, sub lumina lor
Zâmbea masca de petală, a trandafirilor
Pădurea valsa, pe-o romanță din trecut
Gânditorule! N-ai idee ce s-a petrecut
Buzele noptii și a luminii, s-au cunoscut
Galopând caii prin părul unei femei
Notele zburate din pianul ce-au crescut
Credința de fecior si mândre, ce-s atei
Feciori ghemuiți în cutii, atârnai în noduri
Mândre scăldate-n flori de petale albastre
Pupila unui ceasornicar în scânduri
Oameni diferiti, aşa-s gândurile noastre.
Confuz
de Filip J. Vlad