M-am ridicat din somn adânc și pare că-s căzut' pe-o grindă
Și am privit un chip străin în cea mare mânjită-oglindă,
Doi ochi prea triști mi-au arătat, cu cearcăne adânci
Un chip ce stă în noapte-ascuns și la lumină s-a resfrâns..
Era un chip străin de mine, deși chiar eu eram în el
Era plăpândul după vină, un vis curgând spre cerul chel,
Iar brațele spre el întinzându-mi, atis-am recea mea oglindă
Și un fior prin sânge trece prinzându-mă în mreajă-n tindă,
Mă tot privesc pierdută-n gânduri,cum doi străini se tot privesc
Și nu reușesc să trec de-oglindă și iată iar mă amăgesc.
Închid a mele ploape iară și un oftat apus se-nchină
Pe marginea cămări goale ce făr-de-veste pare plină...
Străina din oglindă...
Autor: Radu Maria Alexandra
Au căzut zeci de cristale
Se-auzeau cum se sparg de sol,
Doar sunetul tăcerii...
Îmi e unul primitor.
La o lumină de veghe
Citesc o carte veche,
Care-mi seamană destin
Iar suferinţa mi-o alin.
Am renunţat la un gând:
Acela de-a face ceva,
Că-n viaţa asta nu reuseşti singur
Doar dacă ai pe cineva!
Singur
de Dragomir Mihai-Viorel (Fondator)