O lacrimă...
O lacrimă pierdută prin miile de vise
Se-așterne-n marea caldă, pe vocile-i promise
Și liniștea o-apasă, tăcerea o frământă
Pe chipul ei de aur ce-ușor se înspăimântă..
Și din valuri prea dese, prea goale și ușoare
Coboară învolburata pe fețele-n mișcare
Cu mult prea multe doruri în clipele precare
Lăsând prea șters decorul prelins în nonculoare..
O lacrimă ce curge pe-obrazu' său firav
Coboară fără patimi prin sufletul uscat
Se-așterne-n cuiburi dense,ușor și înghețat
Și lasă făr-de veste tăcutul gând jilav..
O lacrimă aleargă prin liniștea uscată
Ce pare în surdină puțin, puțin plouată
Dar decoru-i albastru, pictat în vânt pustiu
Reflectată-i lacrima în foaia care-o scriu..
O clipă prea bolnavă se-așterne în calea ei
Pe trupul zugrăvit de plânsele scântei
Și din străfundul tunet pe-ntinsele alei
Imensitatea lacrimei se-nchide pe un tei..
Poezie