Ce este vântul? E o adiere ce spulberă momentele de liniște, în principiu. De fapt el este contrariul. Oferă liniște, melancolie pentru cei ce simt asta. Este suflarea lină ce face frunzele să danseze. Șuieratul vântului este chiar glasul pământului.
Stau în calea lui să-mi dau seama de puterea mea. Închid ochii dar mi acopăr și cu palmele ca să nu trișez, de teamă să nu renunț, și las vântul să m-atingă, las gândul să-l ia și să mi-l ducă acolo unde speranțele și visele mele m-așteaptă.
Vântule, ia-mi grijile! Ia-mi temerile! Ia-mi tristeţile! Ia-mi durerile! Ia-mi supărările! Ia-mi iluziile! Ia-mi ghinionul!
Vântule, adu-mi zâmbete! Adu-mi bucurii! Adu-mi curaj! Adu-mi linişte! Adu-mi şanse! Adu-mi speranţe!Adu-mi noroc!
Ce-i speranţa? E un sentiment plin de nădejde. E răbdare. E precum o floare ce dinadins vrea să înflorască, atunci când vremea geroasă urmează să apară.
Ea, speranţa, poate fi luată de vânt în orice clipă, şi doar eu o readuc. Şi-o fac pentru că vreau sau apare ea singură. De fiecare dată face asta, reapare, pentru că ştie că am nevoie de ea.
Puful de păpădie = dorințele mele, o mie. Le ia vântul, și le duce pe tărâmul speranțelor și împlinirilor. Puful de păpădie-i ușor și pe drum se pierde, fără să-mi dau seama că nu toate dorintele ajung la locul dorit fără ca și eu să le ajut.
Pe-o bancă-n parc deschid o carte
Dar vântul iarăși nu-mi dă pace.
Vrea să-i ofer puțină atenție
Să-l simt și să-l ascult
Și niciodată să nu uit
Că-n al toamnei anotimp are un rol
Să mă trezească, să stau la sol.
Vântul
de Loredana Milu
(Redactor)