Creez, nasc prin uterul minții mele viermi care se metamorfozează apoi în unicorni târâtori cu pseudoaripi care nu-i pot zbura decât câțiva metri mai departe de placenta cleioasă ce se ascunde ca un prădător înapoi în craniul flămând care ar vrea parcă să îi ia din nou și să îi mai crească odată printr-un al doilea ombilic. Fiecare gând lansează o serie de contracții astfel încât fiecare neuron simte durerile facerii în timp ce ochii mei visează și degetele mele pipăie hârtia albă căutând să fie adoptate de cuvinte care aleargă în pagină haotic în speranța de a găsi Sensul fără să știe cum arată, cum miroase, ce gust are. M-am hotărât să mut biroul din fața ferestrei întrucât multe se aruncă pe geam și aleargă bezmetice pe străzile strâmte duhnind a rebeliune. Lângă pubele verzi de gunoi pisici zbiară până le crapă pântecele din care ies tot ele ca niște matriosce care se continuă până în buricul Evei pisicilor din care se vor naște necontenit în trecut și în viitor un număr infinit de pisici.
Dragostea inervează prin conducte fine, vizibile doar celor cărora ochii nu li s-au închis odată cu primii pași, toate gesturile, toate lacrimile stau suspendate de aceste conducte, mânuite ca niște marionete de către îngerii care le adună pe degetele lor pașii. Fără dragoste sufletul e flasc, se lasă moale peste viscere până se scurge prin orificii iar noi ne îndrăcim și putrezim atât cât să putem rămâne cât mai mult, nici raiul nici iadul nu ne vrea, rămânem aici să îndrăcim și pe alții și să vânăm suflete.Ne vom furișa printre corzile Timpului până când pieile noastre gangrenice se vor agăța de câte o notă muzicală și vom rămâne acolo efemeri .
Creez, nasc prin uterul minții mele semințe de iubire pe care le îngrop în cenușa morților de ieri.
Esență
de Grosu Madălina