Acum am să scriu câte două-trei cuvinte despre fiecare dintre piesele pe care le-am ascultat și reascultat astăzi.
Încep cu Astăzi vine soacră-mea, un început de album plin de haz, că doar de aia îi și zice albumului Hazz Folk. Piesa compusă de Daniel exprimă entuziasmul oricărui bărbat căruia îi vine soacra în vizită! Vocea feminină care se aude alături de cea a lui Daniel, cred că este a Marianei Butnaru.
A doua piesă, Înflorește Mazărea este o piesă din folclorul studențesc și descrie pofta de viață și hărnicia românilor și descrie mai pe larg toate lucrurile care merg…perfect în țara noastră dragă :) Singurul lucru care nu îmi place la piesa asta sunt efectele. Se aud pe alocuri niște aplauze, niște râsete, niște fluierături “din public”, care mi se par exagerate în toate piesele (nu mă refer la piesele de pe acest album și nici la alte piese ale lui Daniel Iancu, ci vorbesc la modul general).
À côté de-un car cu boi, cea de-a treia piesă de pe album provine și ea tot din folclorul studențesc. Daniel menționează pe coperta spate a albumului că piesa asta o știe de la Eugen Avram, un alt folkist care merită ascultat. Textul piesei este o combinație între limba franceză și limba română. Este un text francofon, aș zice, construit pe modelul Je m’appelle Vasile Mure, Je veni de la padure…
Piesa cu numărul patru, Es Ka Radio, a fost compusă de către Daniel pentru un radio românesc de prin New York și spune povestea unui “gigolo” care încearcă să agațe domnișoare din țări diferite, în timp ce ele sunt toate ocupate cu ascultatul postului de radio respectiv.
Piesa Dragoste oarbă, cea de-a cincea de pe album, are versuri scrise de către Laurențiu Ghiță și muzica de către Daniel. Regăsim în textul piesei #5, o frumusețe de fată, suavă, gingașă și..naturală, la fel ca Bianca exDrăgușanu. Mai ales naturală!
Fraiere! Piesa cu numărul șase, compusă și ea de același Daniel Iancu, are un intro de chitară adorabil! Nu știu de către cine e cântată melodia, deși am o bănuială că e vocea fiicei lui Daniel, Mihaela Iancu. Piesa asta aș lua-o ca pe o declarație de dragoste puțin diferită de cele clasice (: