Spre infinit
Mă urci pe culmi înalte,
de fericire pline
şi mă arunci cu patimă
înapoi spre tine.
Îmi mângâi chipul blând
în fiecare seară
şi-apoi îmi săruţi ochii
parcă pentru ultima oară.
Şi mă-nfior la gândul
că ai putea pleca,
şi-mi bate inima în piept
şi am să mor de-ar fi aşa.
Tu, chip frumos, chip luminos,
în aste vieţi depline,
iubeşte-mă şi ia-mă
oriunde pleci, cu tine.
Caută-mă
Mă pierd în tine cum mă pierd în mare
şi-mi sunt apuse visele, cum sunt pleoapele tale
şi unde-mi sunt palmele acolo ai să-mi renaşti,
soarele să-l apui
când mă pierd în tine,
căci sunt a nimănui.
Căci mă macină multe, multe îmi sunt străine vorbe
Cum sunt privirile străinilor
pe străzile goale şi sobre.
Cută-mă în tine, acolo sunt pierdută
în ruine de tine şi cuvinte pentru muritori.
Lasă-mă să ies ţinându-te de mâna
rece, ca o stâncă pentru pictori.
Singură îmi port pe umeri
şoaptele nebune ca într-o furtună;
pe mare, mă pierd din nou în tine,
caută-mă iară.
Poezii scrise de Rădoi Alina-Georgiana