Aţi avut vreodată în cariera de diplomat- cărturar momente de inadaptare, de dificultate datorate necunoaşterii suficiente a universului asiatic?
O sumedenie. Noi, vesticii, greşim la tot pasul. M-am simţit nu o dată ca Alice în Ţara Minunilor, ca un copil într-un univers închipuit, unde fiecare gest sau fiecare pas introduce neprevăzutul.
În ce ar consta principalele beneficii de a fi rămas atât de lung timp în China, în Asia?
Beneficii? Cred că am atins un mai înalt nivel de înţelegere a oamenilor de acolo, a felului lor de a gândi, de a reacţiona. Mai mare în comparaţie cu cineva care nu a păşit la est de Marea Neagră. Vă mărturisesc cu regret că eu n-am ajuns la beneficii.
Eu n-am avut şansa să mă integrez acelor societăţi, pentru că n-am trăit împreună, ci izolat, în comunităţi ale străinilor, rupt de localnici cea mai mare parte a timpului.
Un reprezentant străin merge într-o ţară cu o anumită percepţie şi de cele mai multe ori abia dacă-şi rotunjeşte acea pre-cunoaştere şi nu se sinchiseşte dacă deţine adevărul sau i se pare că înţelege realitatea. Ba mai mult, multora adevărul realităţii li se pare supărător, îi deranjează ca ţipetele unui nedreptăţit pe care nu-l iau în seamă. Câţi dintre străinii de la noi ne înţeleg şi informează corect?
Totuşi, faptul că aţi fost în China, că aţi vorbit zilnic chinezeşte, v- a ajutat cu siguranţă în a traduce şi a scrie eseuri- cărţi despre cultura chineză.
Da, pentru că trăiam sub un regim politic unde omul era controlat mai abitir decât astăzi, nu ne puteam deplasa liber în lume, numai că eu am fost oficial trimis să lucrez tocmai acolo unde îmi convenea. La un moment dat, era o propunere să merg la Paris vreo trei-patru ani. Am refuzat. Ce să caut eu acolo?
Nu, pentru că scrii oriunde, studiezi, creezi în tine şi pui pe hârtie, pardon, vreau să spun pe laptop, acolo unde te afli. Oriunde ai fi.