Eu cred că suntem datori să cunoaştem creaţiile româneşti de valoare, într-o formulă care să includă nu numai literatura şi arta, să ne bucurăm de ele, să ne schimbăm în bine prin ele, că doar acesta este scopul cel mai înalt al creaţiei, nu?
Şi să le facem cunoscute. Iată o îndatorire de prim ordin a diplomaţilor. Există mii şi milioane de români cu domiciliul tranzitoriu sau permanent în străinătate. Ei trebuie încurajaţi să mişte măcar un deget pentru ţara lor şi a părinţilor lor. Pe
internet circulă o sumedenie de informaţii. Câte privesc România şi Dacia?
Aruncaţi-vă o privire, oameni buni, şi veţi vedea că nu existăm! Şi nu existăm pentru că noi stăm cu braţele încrucişate! Se cuvine un efort al celor peste 30 de milioane de români de pe tot globul. Să nu lăsăm pe mâna oficialilor înălţarea ţării, ei sunt ocupaţi, prea ocupați cu politica, această latură diabolică a vieții.
Responsabilitatea ne revine nouă, tuturor. Să ne întrebăm: Câte cărţi scrise de români sunt publicate anual în lume? Câţi istorici tineri se apleacă asupra istoriei adevărate a românilor, pe calea urmată de Nicolae Densuşianu? Ne este cumva rușine? Respirăm altfel dacă ne socotim nu verii latinilor, ci urmaşii lor?
Sunteţi fără îndoială expert în sinologie ( de ce ne- am teme de cuvinte, chiar dacă în China este numit „expert” orice lucrător străin indiferent de domeniu? ). Dar şi un îndrăgostit de China?
Sunt sinolog înainte de a fi scriitor cu acte, adică un european care studiază istoria limbii şi civilizaţiei chineze. Prietenii chinezi mă numeau expert, cu toate că a trăi în China nu te transformă neapărat în specialist de clasă. Lucram într-o vreme cu
un ambasador care se înnegrea la chip când, el, tuciuriu din născare, în preajmă fiind, îi auzea pe interlocutori zicându-mi expert. Nu. Nu sunt nici de departe. Ştiu câte ceva, atât cât ştie despre ocean un peşte dintr-un iaz.
În înţelegerea mea, o ţară poate fi iubită numai de nativi. Eu îmi iubesc ţara mea. Pot fi însă îndrăgostit de felii de China, să zicem: literatura veche, taoismul, femeia jumătate de cer, cum cu preţuire este socotită ...